Om contra om: de la statul-turmă la statul-haită

Motivele pentru care instituţiile nu funcţionează deloc sau funcţionează anapoda nu sunt nici puţine, nici întotdeauna simple. Omul care îşi pierde încrederea în instituţiile statului devine din ce în ce mai mult un locuitor, şi din ce în ce mai puţin un cetăţean. Multiplicându-se exponenţial, această  involuţie ajunge să fie unul din cei mai corozivi factori de subminare a societăţii. În funcţie de ce înlocuieşte încrederea în instituţii – resemnarea sau violenţa – , stadiul final al ruinei sociale devine fie turma, fie haita.

Acolo unde rolul instituţiilor devine  neclar, ba, de multe ori, este chiar contestat, ruina socială este deja prezentă. Când rolul instituţiilor se estompează ori este deturnat din motive diverse – corupţie, interese politice, campanii electorale non-stop etc. – el este înlocuit cu ce aş numi paradigma om contra om. Lipsit de suportul pe care instituţiile statului sunt obligate să i le asigure, împins să orbecăie într-o mare de incertitudini, omul îşi clădeşte reacţiile faţă de ceilalţi recurgând și la unelte ce sporesc arbitrariul.

Dintre cele create după 1989, puţine sunt instituţiile care să fi fost, simultan, mai dorite şi mai  nedorite decât este Consilul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.). Îmi amintesc că, atunci când am văzut ce a rămas din proiectul legii de înfiinţare şi funcţionare a Consiliului, m-am întrebat cum de a putut accepta regretatul Constantin-Ticu Dumitrescu să mai fie considerat părintele legii respective.

Nu mă voi ocupa aici de istoria C.N.S.A.S.-lui. Este suficient să constatăm că, practic, instituţia – şi aşa croită pe temelii şubrezite de murdare jocuri politice şi dorinţă de imunitate absolută în faţa dreptăţii – a fost subminată în mod constant. Sau, spre a cita un mare admirator şi colaborator al Poliţiei Politice, a fost ”pusă cu botul pe labe”. Alteori, instituţia a fost ajutată chiar din interiorul ei să îşi dea cu stângu-n dreptu’. Când vine vorba de meritele C.N.S.A.S.-ului, mulţi dintre noi strâmbă din nas şi dau din mână a lehamite. Şi asta nu e drept.

Stând, ani de zile, la mâna celor ce ba nu le dădeau documentele la care era îndrituiţi, ba le dădeau documente care, azi,  îl arătau pe X. mai curat ca lacrima Domnului, iar mâine, mai negru ca dracu’, C.N.S.A.S. a devenit o insituţie de al cărei rol şi profesionalism se îndoiesc nu puţini. S-ar putea ca efortul lui Traian Băsescu de a determinta trecerea în posesia C.N.S.A.S. a kilometri întregi de documente ţinute sub obroc să fi venit prea târziu.

În fond, care este azi autoritatea C.N.S.A.S.-lui? Ce are dreptul să facă? Cine ţine cont de ce stabileşte expertiza acestei instituţii de stat? Sunt doar câteva întrebări la care unii vor, cu tot dinadinsul, să nu găsim prea repede un răspuns limpede.

În urmă cu câteva săptămâni, ziarul Adevărul şi agenţia de ştiri Mediafax şi-au informat cititorii că un cunoscut critic literar şi gazetar redutabil a fost informator al Securităţii. Aproape nimic nou – informaţia a fost pusă în circulaţie, încă în anul 2003, de prozatorul Bujor Nedelcovici, în volumul Un tigru de hîrtie, Editura Alfa, chiar dacă numele celui considerat drept fost informator al Securităţii era înlocuit cu iniţiale, şi încă în ordine inversă.

Numai că, de data aceasta, câțiva oameni au primit din partea C.N.S.A.S.-ului deconspirarea celui ce ar fi colaborat cu Securitatea la adăpostul câtorva nume de cod. Înarmaţi cu o asemenea certitudine, au spus şi făcut ce au crezut că au dreptul să facă şi să spună – o reacţie uşor de înţeles.

Cum cel deconspirat de C.N.S.A.S. drept informator al Securităţii a îndeplinit roluri de răspundere (Director/Şef de serviciu şi Director Adjunct de departament) în cadrul unor posturi occidentale de radio ce emit şi în limba română, situaţia arată din ce în ce mai sumbru şi confirmă afirmaţiile că Securitatea infiltrase, până la vârf, asemenea ”oficine”, cum îi plăcea să le alinte prin vocea ofiţerilor şi informatorilor ei din presa pre-decembristă.

Cel deconspirat a răspuns cu un text ce sporeşte perplexitatea. Nu doar că refuză cele confirmate de C.N.S.A.S. (dreptul său), dar aduce uneia din persoanele ce s-au simţit lezate de activităţile sale de informator acuzaţii deconcertante: a sta pe acceeaşi stradă cu “Pantiuşa”, alias Gheorghe Pintilie, creatorul Securităţii, şi a fi fost colegă de şcoală şi prietenă de adolescenţă cu fata odiosului ofiţer nu poate fi decât o vinovăţie prin asociere.

Nu ne putem alege, niciodată, părinţii biologici; nu avem, mai niciodată, un cuvânt de spus pe ce stradă hotărăsc ei să locuiască; nu avem, niciodată, şansa de a ne alege, la naştere, numele  etc.  Dar, la maturitate, avem întotdeauna şansa să alegem dacă numele nostru de botez rămâne, să spunem,  Marian sau devine „Mihu”. Putem alege  dacă vrem să fim ori nu informatori, surse ale poliţiei secrete. Sigur, există riscuri în a alege una sau alta, dar, la urma urmelor, suntem ceea ce sunt riscurile pe care ni le asumăm.

Sunt unul dintre cei cărora C.N.S.A.S. le-a comunicat, încă de acum un an, că a fost obiectul muncii de informator al celui operând şi sub numele de cod…”Dorin”. Multă vreme am fost incapabil să asimilez această informaţie. Chiar confruntată cu un document ori altul ieşit (potrivit dosarului) din maşina de scris a lui ”Dorin”, informaţia nu-mi intra în cap, cum se spune. Mă legau mulţi ani de relaţii cordiale cu cel învinuit. Dar, când confirmăriile în legătură cu alţi informatori (la fel de neaşteptaţi și radiofonici!) au sosit, încăpăţânarea mea a început să fie pusă la foarte grea încercare.

Urmează să se pronunţe curtea. După cel acuzat de a fi ”Dorin”, Curtea de Apel  Bucureşti urmează să decidă dacă a fost ori nu informator al Securităţii. După alţii, curtea urmeză să decidă nu dacă ”Dorin” a fost informatorul Securităţii, ci dacă informaţiile oferite Securităţii de ”Dorin” intră în categoria celor ce aparţin poliţiei politice. Iată o nunaţă ce scapă la prima vedere. A fi exonerat de o acuzație nu anulează, automat, o altă  acuzație.

Un exemplu – Curtea a decis că dl Gabriel Gafiţa nu a făcut poliţie politică, dar asta nu a anulat faptul că dl Gabriel Gafiţa a oferit informaţii Securităţii, că a scris note pentru Securitate. Noroc – de ce n-am crede Curtea pe cuvânt – că o asemenea colaborarea cu Securitatea nu a făcut rău niciunuia din cei numiţi de dl Gafiţa în notele sale către Securitate.

Să presupunem (ceea ce mi-as dori foarte mult!) că judecătorii decid că ”Dorin” nu este vinovat de poliţie politică. Cum  cel deconspirat de C.N.S.A.S. că ar fi ”Dorin” neagă până şi că a fost informator al Securităţii, anulează decizia curţii şi deconspirarea făcută de C.N.S.A.S.?

Dacă da, atunci de ce are dreptul C.N.S.A.S. să emită documente prin care deconspiră informatori ai Securităţii, înainte de a exista o decizie a unor magistrați? Să mai întreb, oare, şi cine, cum, şi cât de serios verifică trecutul celor în ale căror mâini pune azi balanţa Justiţiei? Recentul protest a peste trei sute de judecători spune că până și oameni din Justiție s-au săturat de corupția ce bântuie instituția cu pricina. Deocamdată, însă, transparentizarea numirii judecătorilor nu găsește loc pe agenda priorităților naționale.

Dacă o rezoluţie dată de C.N.S.A.S. (pe baza unor documente de a căror autenticitate Colegiul este convins  dincolo de orice dubiu) poate fi infirmată de o curte, de ce mai este nevoie de C.N.S.A.S.? Deci: cine are dreptul şi obligaţia de a stabili cine sunt „Dorin”, „Mihu”, „Neagoe”, „Martin”, „Dan”, „Alexandru”, „Udrea”, „Bratu”, „Gheorghiu”, „Lică”, „Sanda”, „Sorin Grigoriu”, „Crin”, „George”, „Someşan” şi atâtea alte otrepe?

Şi, continuând lanţul acestei normalităţi paranormale, să ne așteptăm că, într-o bună zi, un om căruia i s-a deconspirat numele unui informator al Securităţii poate fi dat în judecată pentru că a folosit un document emis de o instituţie de stat, document invalidat de o altă instituţie de stat?

Mai este nevoie în România de instituţii sau oamenii trebuie să accepte că singura instituţie acreditată de statul român este ”E cum zic eu!” ?

Un stat ce își bate joc de oameni, își bate joc de instituții. Un stat ce îşi bate joc de instituţii, îşi bate joc de oameni. Într-un asemenea stat, omul nu mai este altceva decât o armă împotriva omului. Spre a rămâne om, omul trebuie să nu se lasă adoptat nici de turmă, nici de haită, chiar dacă România a devenit dintr-un stat-turmă, un stat-haită.

Anunțuri

Etichete: , , , ,

38 răspunsuri to “Om contra om: de la statul-turmă la statul-haită”

  1. Nicolae Prelipceanu Says:

    Sau, cum s-ar zice, statul haita de lupi pornit contra turmei de oi, adica a cetatenilor care nu fac parte din „stat”.
    Cat despre informatori si CNSAS, a mai fost un caz, tot asa, scriitor important, care a negat pana la capat, desi a pierdut procesul. Castrarea asta juridica s-a intercalat prin demersurile de acum vreo doi ani, cred, ale unora pasibili de decizii severe ale CNSAS. Si nu e singura institutie care a fost castrata. Vezi, asta e „democratia originala” proclamata acum 20 de ani. A lucrat la ea Iliescu si se bucura cine se nimereste, nu ca n-ar vrea, ba dimpotriva, o perfectioneaza.
    O tema care nu are cautare pe la talk-show-uri, iar daca o aduci in discutie esti imediat calificat de taliban…

    • marianacodrut Says:

      Pai nu cred ca se bucura „cine se nimereste” de democratia asta „originala”, Nae. Se bucura si prospera enorm taman cei care au fost tzintitzi de ea – si… bine nimeriti.

  2. Dorin Tudoran Says:

    @ Nicolae Prelipceanu

    „Emascularea vs. Emanciparea institutiilor” – iata o tema la care ma tot gandesc, dar, cum bine spui, si asa suntem… talibani.

    Mai usor intra talk-show-urile in Parlament (Teo Trandafir; se pregateste Mircea Badea), decat institutiile statului in rolul ce li se cuvine.

  3. A.Panaitescu Says:

    Deci in Romania e democratie sau dictatura?

  4. Dorin Tudoran Says:

    @ A. Panaitescu

    Acest text nu este despre dictatura vs. democratie.

    Daca harababura organizata poate fi o forma de dictatura, atunci, da, ne aflam in fata unei… dictaturi. In acest caz, intrebarea urmatoare – la care puteri raspunde – ar fi „a cui dictatura?”

    In orice caz, emascularea institutiilor nu se afla printre caracteristicile unei democratii; ma rog, daca democratiile cu pricina nu sunt din-cale-afara de originale…

    • A.Panaitescu Says:

      Contrar unei perceptii destul de des intalnite nicio dictatura nu este a cuiva anume in paricular, nici macar in dictaturile oficial recunoscute ca atare care se prezinta cu dictator la vedere, ideologie oficiala si clasa „conducatoare”. Dictatura este un instrment prin care un grup de indivizi este avantajat in raport cu restul societatii. Nu este obligatoriu sa existe un dictator oficial si explicit si nici ca frontiera dintre grupul avantajat si restul societatii sa fie clara si stricta. Dar desigur astea sunt simple amanunte care pot deosebi dictaturile intre ele. Prin relativizare putem ajunge sa consideram anumite dictaturi ca fiind democratii chiar daca in fond in interiorul acelor societati un grup de indivizi este avantajat categorc in raport cu restul societatii. Unele dictaturi sunt destul de ingenioase incat sa ofere pluralism politic si alte aprente democratice.

  5. Gellu Dorian Says:

    Din pacate Statul a rămas o carcasa in care incape orice intestin consacrat la rang înalt, predispus din nastere la lupte, nu-i asa, intestine. Deformarea Statului în spaţiul danubiano-pontic a fost lesne posibila din cauza lipsei de perspectiva sau, dostoievskian gindit, din cauza disperarii continui care nu mai naste nicio noua perspectivă, ci o tine vie pe cea proasta, cum a fost, pe cind Statul se asezase intr-o forma democratica acceptabila in perioada interbelică, perspectiva comunista din perioada postbelica, apoi criptocomunsimul cu faţa umana, mascat de democraţia originala şi acum de falsa europenitate cladita pe ruinele unei societăţi ţinute într-un ev-mediu pururea întîrziat. Cum să funcţioneze o instituţie ca CNSAS, născută dintr-un handicap, tîrziu, fără suportul care ar fi facut curăţenie, cum ar fi fost Legea lustraţiei? Într-un astfel de ghiveci social, holocrat, lipsit de perspectiva, ci doldora de stagnare şi barbarism urcat la rang de elitism, instituţiile statului nu pot fi decît ceea ce este Statul, adică o paragina care nu va putea lesne desţelenit. Nu vedeţi cît de greu se dau duşi la răcoare cei din tagma lui Iliescu, ctitorii democraţiei originale, cît de mult se ţin de camerele Parlamentului, unde imunitatea le acoperă marea jăcmăneală prin care au devenit ciocoii zilelor noastre? O eradicare a tuturor mentalităşilor cutumale (sau cutumoase) ar putea crea locul viran şi curat în care s-ar cuveni clădit un stat demn de a fi european in sensul adevărat al cuvîntului.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Gellu Dorian

      Ordinea a fost stabilita (era sa zic pre-stabilita) cu precizie: intai imunitatea, apoi lustratia.

      Dupa 20 de ani de imunitate, ma intreb pe cine va mai atinge o posibila lege a lustratie? Greu de crezut ca pensionarii mai pot fi lustrati…

    • A.Panaitescu Says:

      D.Tudoran:”Dupa 20 de ani de imunitate, ma intreb pe cine va mai atinge o posibila lege a lustratie? Greu de crezut ca pensionarii mai pot fi lustrati…”

      Ce vreti sa spuneti? Ca lustratia n-ar mai trebui facuta (fiind fara obiect si deci o risipa inutila de energie, atentie si resurse) sau ca persoanele care incearca sa o promoveze au merite indoielnice (ba sunt chiar suspecte de demagogie si/sau cardasie cu lustrabilii)?

    • Dorin Tudoran Says:

      @ A. Panaitescu

      1. Nu, nu asta vreau sa spun. Ce vreau sa spun este ca de era facuta la timp, sub incidenta ei ar fi intrat cu mult mai multi „merituosi” decat vor intra dupa 20 de ani. Nu vi se pare logic?

      2. Sa vedem cine, pina la urma, va incerca sa promoveze legea lustratiei si ce se va alege de efortul respectiv. Despre merite sau „merite” vorbim atunci. Acum, asteptam faptele. Cuvintele le-am auzit si ne-au bucurat.

  6. victor L Says:

    Cine o fi Statul ala?
    Bine, stiu, dar Statul sintem si noi.
    Un bun articol, daca dl Tudoran e de acord, despre cum fac cetatenii un Stat.

    • Florin Iaru Says:

      @victor L
      Statul sîntem noi?
      Poate în versurile lui A. Păunescu: „Şi Avam Iancu sîntem toţi”… Cred că glumiţi… Sînteţi cumva factor de decizie (orice altceva în afară de alegerea Parlamentului şi a preşedintelui)?
      Lustraţia va rămîne o poveste. Din păcate, aşa cum a fost construită România în primele zile ale lui ’90 – aşa o moştenim. Prost construită, scîrbavnic gîndită, strîmbă şi şchioapă… Bună pentru ai lor şi ai lor.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Florin Iaru

      „we the people”

      adica: baieti de baieti si ai lor de ai lor?

    • A.Panaitescu Says:

      Incet, incet (vă) devine evident ca ne aflam in aceeasi dictatura ca si acum 20 de ani. Nu in alta. Si asta e partea cea mai terifianta a devenirii in care pana si rotatia cadrelor ne este refuzata.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ A. Panaitescu

      Da, si tot ca inainte, numai cadrele de conducere sunt rotite, cadrele pe care se aplica,,, conducerea raman aceleasi

    • Florin Iaru Says:

      Ai lor şi ai lor exprimă, fără voia mea, împărţirea puterilor şi a beneficiilor în stat. Abia acum înţeleg mai bine ce stat a condus Emil Constantinescu şi peste ce a guvernat Convenţia Democratică.

    • marianacodrut Says:

      @Florin Iaru
      Facem parte si noi din stat, da, sigur – nu sintem noi cei de pe care se iau 7 piei ca sa reziste institutiile statului? Noi sintem… cauza (nu se spune „din cauza somerilor, din cauza pensionarilor, din cauza celor fara locuri de munca, a profesorilor etc.etc. ” – care sintem noi, nu?) , ei si masurile lor sint… efectul. O ecuatie, o unitate indestructibila…

  7. victor L Says:

    http://www.revista22.ro/uuf-7896.html
    (acum mi-am dat seama ca nu am dat link-ul.)

  8. Dorin Tudoran Says:

    @ victor L

    Da, un articol interesant, chiar daca istoria nu se face cu „daca”…

    Ganditi-va: DACA in fruntea televiziunii romane ar fi numita o persoana care, pe timpul lui Ceausescu, a lucrat la Ambasada Statelor Unite din Bucuresti, fara a se da public fisa de post (sau Job Description) din care sa stim ce conditii trebuia sa indeplineasca (ma gandesc la cele cerute de partea romana) o asemenea persoana si ce trebuia sa faca pentru partea… romana. Este ori nu o buna tema de gandire?

    • Gheorghe Campeanu Says:

      @ Dorin Tudoran

      Buna tema de gandire: DACA in fruntea TV ar fi numita o asemenea persoana (si DACA alte persoane cu acelasi gen de pedigree ar fi numite in alte pozitii vizibile), nu ar fi oportun sa ne gandim DACA aceste decizii sint ‘gatite’ intr-o bucatarie politica de genul celei in care evoluau candva tov. Enache si tov. Stefanescu?

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Gheorghe Campeanu

      „Lista de bucate” e usor deprimanta si trimite cu gandul la la genul acela de „bucatarie”…

  9. Mariana Says:

    O PRECIZARE, IN MEMORIA LUI TICU DUMITRESCU:

    Dorin Tudoran scrie: „Îmi amintesc că, atunci când am văzut ce a rămas din proiectul legii de înfiinţare şi funcţionare a Consiliului, m-am întrebat cum de a putut accepta regretatul Constantin-Ticu Dumitrescu să mai fie considerat părintele legii respective.”

    NU, NU A ACCEPTAT. FAPTUL E DE NOTORIETATE.
    Presa vremii respective e plina de informatii in acest sens.
    (Un titlu, de exemplu:”Ticu Dumitrescu renunta la paternitatea legii ce-i poarta numele” http://www.ziua.ro/display.php?data=1999-04-21&id=23788).

    Exista chiar si marturia lui Ticu Dumitrescu exprimata la SCOALA DE VARA de la Sighet – 2005. Citez:
    “Cu toate acestea, de-a lungul celor şase ani de dezbateri, legea a ajuns atât de mutilată încât eu am fost nevoit, de la tribuna Parlamentului, să-mi retrag paternitatea. Deşi ziariştii o numesc în continuare «Legea Ticu», aceasta se întâmplă fără acceptul paternităţii mele.”
    http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=358:prelucrarea-critica-a-trecutului-modelul-german-rezultatele-romanesti&catid=47:breviar-pentru-procesul-comunismului&Itemid=154&lang=ro

    Si au fost si suficiente persoane care la moartea lui Ticu Dumitresc, in decembrie 2008, au amintit acest lucru. Un exemplu:
    “După mulţi ani de dezbateri înflăcărate, legea a fost radical schimbată. Una dintre modificările esenţiale este că se referă numai la cei care au făcut «poliţie politică», nu la toţi cei care au lucrat pentru Securitate. Ticu Dumitrescu s-a dezis însă de noua formulă a legii, pe care o considera cu totul incompletă.” http://www.gandul.info/news/a-murit-constantin-ticu-dumitrescu-3612068

  10. Vasile Gogea Says:

    Asa cum spuneai – intr-un alt cadru, in care chiar faceai „pedagogie civica militanta” -, draga Dorin, pina la urma, fundamentala este INSTITUTIA CETATEANULUI!
    Nu dezvolt acum . Pun doar o intrebare („retorica”, se spune de obicei in asemenea cazuri): cum sa-l „mobilizezi” pe roman cind „statul” nu i se adreseaza, oficial, cu titlul de cetatean decit cu prilejul ceremoniei de
    „casatorie civila”? Ca si cum aceasta calitate ar trebui sa-l defineasca doar in raporturile de familie, nu si in societate! Aici, in societate, el este
    „subsemnatul”, „numitul”, „partea”, „salariatul”, „pensionarul”, „somerul”,
    „individul”, „mai draga”!
    Daca la Caragiale „cetateanul” este „turmentat”, in societatea romaneasca de azi, el este pur si simplu „invizibil”.
    Dar acesta este un rezultat istoric al modului in care „s-a nascut” republica la romani: prin imbracarea rubascii staliniste pe corpul ecorseizat al monarhiei. „Supusii” unei monarhii nu pot fi „infrinti” de stat pentru ca aceasta „infringere” va fi „privilegiul” exclusiv al monarhului.Intr-o republica, insa, infringerea nu va fi asumata de nimeni, dar va fi suportata de toti cetatenii „liberi”.

  11. Ioan Costea Says:

    @Florin Iaru & A. Panaitescu

    Domnilor, dar „se sparie gandul!” Va dati seama ca din ce in ce ne scad resursele de a mai crede ca e altceva? Stiu, stiu, sunt defetist! Si daca nu e defetism, ci realism? Ce ne facem? Unde a pierit speranta?

  12. victor L Says:

    @Dorin Tudoran,
    daca BBC -ul a acceptat-o pe RC, iar Free Europe pe EH ma impac cu gindul.
    Iar daca ar fi sa-mi exprim eu optiunea (asa, pentru ca e democratie, si nu am niciun interes), nu votez pentru EH. Mai mult instinctual.

  13. victor L Says:

    @ Florin Iaru,
    nu glumeam. Am spus:”dar Statul sintem si noi”. Şi. Nu (doar) noi.

    Un nou nascut, cetatean al Romaniei, beneficiaza de toate drepturile si obligatiile prevazute legal pentru cetatenii mai virstnici, care au militat pentru a obtine acele drepturi si obligatii. Mai tirziu-nascutul nu e privat (prin asta) de beneficiile obtinute de inaintasi.

    Un roman de azi (nascut acum 20-40 de ani) are pretentia sa aiba aceleasi drepturi si acelasi nivel de trai ca un englez, german ori american. In regatul Majestatii Sale supusii nu au primit totul de la Gladstone, Chuchill ori Blair. Ceva-ceva eforturi au depus si supusii pentru a obtine.
    Doar noi avem pretentia „sa ni se dea”. In plus (in rau, de fapt) ne pozitionam partizan si sabotam orice vine de la „ceilalti”. De la care nimic nu e bun.

    Despre politicieni (majoritatea) nu am o parere buna. Dar ce a pornit gresit in anii`90 cred ca se poate indrepta. Cu timpul, si efort. Nu cu datul din mina a lehamite.

  14. Dorin Tudoran Says:

    @ victor L

    1. Dosare de Securitate par sa confirme faptul ca Securitatea a infiltrat toate posturile occidentale de radio ce aveau si departamente romanesti. Asta nu inseamna – Doamne fereste! – ca RC a facut parte dintr-un asemenea desant acoperit al Securitatii.

    2. TVR nu este o companie particulara unde patronul poate numi pe cine doreste, chiar si pe fostul general de Securitate Aron Bordea. TVR este bugetat de stat si cetatenii au dreptul (cei interesati de asemenea lucruri, cum presupun ca sunteti si dvs., nu?) sa stie cine sunt cei numiti la carma institutiei platite din taxele lor.

    Cer un lucru simplu: sa ni se spuna, in deplina transparenta, ce obligatii aveau fata de autoritatile romane (care le dadeau avizul favorabil) persoanele ce lucrau pentru ambasadele straine din Romania. Poate nu aveau absolut nici o obligatie.

    Un motiv ar fi si acela ca o asemenea transparenta ar scoate de sub suspiciunile noastre persoane absolut curate, nu?

    Nu imi amintesc ca, inainte de a pleca din Romania, EH sa fi lucrat la o ambasada straina din Romania. Daca aveti o informatie contrara, rostiti-o.

    3. Este irelevant cu cine votati dvs. (daca nu sunteti, cumva, un important lider in PDL, ministru, consilier al presedintelui ori al premierului etc., si nu sunteti, nu?) sau cu cine votez eu. Asemenea numiri continua sa fie strict politice si cei ce numesc nu ne intreaba pe noi, nu ne cer sa „votam” in asemenea cazuri. Nici nu au de ce. Au dreptul sa numeasca. Dar au si obligatia sa verifice trecutul celor pe care-i numesc inainte de a-i numi, nu dupa. Vi se pare nerezonabil ce spun?

    4. Cat priveste voturile „instinctuale”, asta e alta tema de discutie… Una serioasa…

  15. Maria R. Says:

    Intrebare:stat-turma poate fi numita Romania si daca s-au bulucit unii sa voteze referendumul lui Basescu in Nov.2009,chiar daca habar n-aveau ce va sa zica parlment uni si bi-cameral(ei intelegand ca e vorba de nu mai mai mult de o camera sau doua camere,in care sa stea”niste unii pe lefuri mari”)?
    Ma tem ca,de fapt,si noi,”ordinary people”,ne complacem de mult timp sa fim turma sau haita.
    Si pentru contrariu nu ar trebui decat sa ne respectam propriul statut de fiinte dotate cu gandire logica.
    Cum sa ne respecte si sa tina cont de interesul general ei,guvernantii,daca noi,guvernatii,nu ne respectam nici pe noi insine,nici pe cei de alaturi?
    Cati romani de azi cred si actioneaza cf.principiului”nu sunt de acord cu tine,dar iti ascult si iti respect opinia”?
    Cum i-am determinat noi,votantii(mai apoi guvernati),sa isi respecte”job description”-ul pe (dez)onor politicienii Romaniei?
    Si la noi nu are cum sa faca o frumoasa cariera zicerea lui J.F.K.cu referire la ce trebuie sau nu sa ceri patriei…
    Altfel,ne ocupam fie cu barfe de 2 bani,fie cu demolarea putinelor valori care ne-au mai ramas.
    Noroc ca le stim pe toate!

  16. divanuriletomitane Says:

    COMENTARIUL 4 saptamanal, din data de 2 aprilie 2010, ref. la materialele d-lui Dorin Tudoran de pe blogul sau si comentariile aferente lor din saptamana anterioara, 21 martie – 28 martie 2010.

    1.Dorin Tudoran, « Ziaristul strain », 21.03.2010 :
    – « Refuzul eliberarii pasapoartelor solicitate nu vor avea alt efect dcat transformarea lui lui dintr-un om hotarat sa se desparta de niste realitati pe care nu le intelege, intr-un luptator impotriva a tot ceea ce este contrar convingerilor sale. »
    – « Cere trimiterea sa in inchisoare in schimbul « statutului de ostatec politic » ce i-a fost asigurat, mentionand ca va denunta cu toata puterea practica terorista a detinerii de ostateci. »
    – « Se remarca intreruperea contactelor cu matematicianul Mihai Botez si se pare ca acesta este si motivul nemaicontactarii lui de catre cetateni straini ( ziaristi, corespondenti de presa, colaboratori ai postului de radio « Europa libera » .
    – « Solicitarea in mod ferm lui Mihai Botez sa intrerupa orice legatura cu Dorin Tudoran. »
    – « Contactarea lui Dorin Tudoran de un « ziarist strain » care sa-si manifeste dorinta de a lua initiativa unei legaturi a sa cu aceasi atitudine si preocupari, caruia sa i se destainuie « din greseala » ca respectivul este un fals ziarist trimis in fapt pe filiera Dorin Tudoran de catre organele noastre. »

    2 Riddick : „N-au luat lecţiile cum trebuie pentru un cover-up perfect.” / Dorin Tudoran : „Nu-i bai! Recupereza in acesti ani de “democratie originala”…

    3. Dorin Tudoran : „ Da, si “Dorin” a incercat sa ma influenteze in bine. Probabil ca — de ce nu? — credea sincer ca-mi face bine. Cat bine si-a facut lui insusi “influentind in bine” pe cei ce i se puneau pe o lista e treaba lui. Mai vedem…”

    4. Vasile Gogea : „ Dar, in orice registru am socoti faptele, tot despre niste paduchi este vorba. (Paduchii care imprastie ciuma sunt adusi/purtati de sobolani.
    Asa cum apar, de altfel, impreuna si in aceste documente.) „

    5. Bambi Caraiman : „ Deci Arthur Silvestri era nu numai “scriitorincul” securitatii de la Saptamina si de la Luceafarul, dar cu numele “Martin” era si informator cu patalama in regula. / Dorin Tudoran : Nu am deconspirat pe nimeni! Nu stiu inca daca autorul articolului/articolelor din “Luceafarul” (Arthur Silvestri) este una si acceasi persoana cu “Martin”. Dar vom afla…”

    6. Dorin Tudoran, „De vina este tarisoara mea”, 24.03.2010 – „Punctul central al analizei era ideea că numai reconcilierea naţională poate scoate ţara din blocajul în care se eternizează. Aşa este, numai că, mi s-a părut de respins argumentul potrivit căruia nişte oameni ar fi fost aleşi de vreo providenţă istorică să administreze schimbarea regimului.”
    – „Ideea că orice revoluţie, de la cea franceză la cea cubaneză, este opera elitei sistemului ce trebuie să moară e de Guiness Book, secţia “Sinucigaşi fără moarte”.
    – „Interesant, dar nu de mirare, atâta vreme cât analistul nostru consideră că diferenţa între bine şi rău este arbitrară. Citez: “Orice abordare a lucrurilor din perspectivă morală, în ultimă instanţă arbitrară, dintre bine şi rău – este de natură să dezbine.” Ce nu este, probabil, de natură să dezbine este amoralitatea ori imoralitatea, nu? „
    – „Deci, nu complotiştilor de palat le datorăm dezastrele sociale de azi, ci inadaptabilităţii Doinei Cornea la România – Societate pe acţiuni PDSR; nu parlamentului duduind de securişti, informatori şi propagandişti, ci inapetenţei lui Radu Filipescu pentru oligarhii financiare; nu ‘tehnocraţilor’ produşi de UASCR, Ştefan Gheorghiu ba şi de Şcoala de Securitate de la Băneasa, ci inadaptabililor Dan Petrescu, Viorel Padina ori Gheorghe Braşoveanu; nu regimentelor de navetişti politici (dimineaţa pedeserişti, la prânz – pedişti, după amiaza ţărănişti, iar spre seară din nou pedişti ori liberali cu înclinaţii umanisto-conservatoare), ci decenţei unor Ionel Cană, Vasile Paraschiv, Marian Celac ori Gabriel Andreescu.”
    – „Deci, dacă pe vremuri o semnam şi o dădeam anonimă, azi suntem liberi să judecăm, dar nu se cuvine să condamnăm. De ce? De dragul reconcilierii.”
    – „Aşa cum am mai spus, dezbinarea, divagarea şi defazarea există. Dar mai există şi o altă treime, nici ea tocmai sfântă – replierea, reşaparea şi reanimarea. Ea a controlat schimbarea. „

    7. Marcel : „– cu alte cuvinte, comunistii au pregatit in laboratorul Europa de est, o metamorfoza a ‘capitalismului’ . In reclamele la noul produs vor zambi actori civilizati, democrati si respectuosi pentru drepturile omului.”

    8. Marius Mioc : „A pretinde că doar Iliescu şi susţinătorii acestuia afirmă caracterul de revoluţie autentică a evenimentelor din decembrie 1989 înseamnă fie ignoranţă, fie lipsă de onestitate intelectuală.”

    9. Liviu Antonesei : „A pretinde că doar Iliescu şi susţinătorii acestuia afirmă caracterul de revoluţie autentică a evenimentelor din decembrie 1989 înseamnă fie ignoranţă, fie lipsă de onestitate intelectuală.

    10. A.Panaitescu : „D-voastra tot incercati sa explicati prezentul privindu-l printr-un tub lung avand unul dintre capete (exact cel la care va aflati d-voastra) in trecut. Problema este ca tubul la care ati pus ochiul nu e rectiliniu, iar efectul de periscop e distorsiont (si deci dificil de interpretat corect) de catre neregularitatile si singularitatile din zonele de curbura (istorica) ale tubului. „

    11. Vasile Gogea : „E necesar sa disociem intre o falsa “stimulare” – in care gasim radacinile restaurationismului de dupa 22 decembrie 1989 si cauzele, energiile si fortele reale ale dorintei de schimbare radicala (revolutionara). „

    12. Vasile Gogea : „@A.Panaitescu : “Tuburile” de care vorbiti sunt de fapt niste “canale” pline de “sobolani”! Asa se vede la capatul indicat de d-voastra. Dar e de luat in seama notiunea de “zona de curbura”! „

    13. A.Panaitescu : „Dictaturi cu defecte. O dictatura care in loc sa-si execute dizidentii ii testeaza cu scenete in care sunt distribuiti actori amatori. Asa nu mai merge. Noua ne trebuia o dictatura ca-n China. Adica serioasa. Pentru ca dintr-o dictatura neserioasa nu se poate naste decat o democratie neserioasa. Originala in neseriozitatea ei. Dictatura imperfecta – democratie neserioasa. Cu limite. „

    14. A.Panaitescu : „Vasile, asta e. Canalele sunt populate cu sobolani. Partea grava e ca sunt pline si cu soareci. Peste 20 de milioane. De-asta nici nu se poate da drumul pisicilor sau cobrelor in canale sa prinda sobolanii pentru ca s-ar impiedica sau s-ar satura prea repede cu soareci „

    15. A.Panaitescu : „@Vasile: “Cei mai multi romani nu stiu ce face Parlamentul si nici nu-i intereseaza”. Asta inseamna dictatura sau democratie? Nu stiu de ce dar mie imi aduce a dictatura. Cam hodoronc-tronc in plina democratie originala, Doamne fereste “populara” .
    Dorin Tudoran, „ Un sicriu care se lasa asteptat”, 28.03.2010

    16. A.Panaitescu : „….a scazut dramatic calitatea umorului de fond. Cu unele notabile exceptii. De ex. latifundiarul Becali, proaspat intors din puscarie, si-a sunat duhovnicul in miez de noapte, anul trecut, in saptamana patimilor ca sa-i ceara dezlegare sa se atinga de nevasta sa Luminita. Se compara? Vasile, problema dictatura versus democratie este asadar mult mai complicata decat (a)pare „ / Dorin Tudoran : „@ A.Panaitescu : „ Problema la care va referiti nu este nici simpla, nici complicata. Pur si simplu – nu exista. O problema care exista mi se para a fi cea a oamenilor care au… probleme cand vine vorba de a alege intre democratie si dictatura. Evident, sunt excluse din discutie “democratia comunista” si “dictatura bunului simt”, fiindca amandoua sunt fictive. „

    17. A.Panaitescu : „D-le Tudoran, am mari indoieli in privinta asta. Eu cred ca o problema care exista este aceea a oamenilor care au… probleme cand vine vorba de a distinge intre democratie si dictatura. Si apoi (chiar si asa) democratic ar fi ca atunci cand majoritatea oamenilor au probleme cand vine vorba de a alege intre democratie si dictatura sa fie acceptata decizia majoritatii. Sau nu. „ / Dorin Tudoran , @ A.Panaitescu : „…Ca exista si regimuri dictatoriale care pot imita democratia, este adevarat. Dar nu trebuie prea mult timp sa vezi ce se intampla de fapt. Evident ca, atat vreme cat alegerile sunt libere si echitabile (“free and fair”), rezultatul lor trebuie acceptat. Dar daca acest rezultat… rezulta intr-un regim insuportabil, nimeni nu are obligatia sa voteze si data viitoare in favoarea… dictaturii, nu?

    18. Dorin Tudoran, @ Constantin Dobre : „Daca unul ca mine poate ramane cu o certitudine dupa citirea acestui munte de hartie si mizerii, aceea este ca unii dintre noi, poate mai multi decat ne inchipuim, nu am avut nici un fel de viata. Nu doar ca s-a intrat in viata noastra cu bocancii, dar dupa ce a fost astfel terfelita, ni s-au confectionat (in laboratoarele terorii) vieti imaginare. Este si motivul pentru care titlu primei mele carti ce se va ocupa cu unele din documnentele recuperate este EU – FIUL LOR. Sper sa va pot trimite un exemplar peste doua luni.”

    19. Vasile Gogea, @A.Panaitescu : „ Mie imi pasa, si nu opozitia “democratie versus dictatura” ma preocupa (asta se rezolva usor, cu ceva bibliografie…), ci relatia mea ca persoana libera cu “dictatura” sau “democratia”. Si, mai apoi, solidaritatile si delimitarile care se impun pentru a-mi pastra pozitia corecta a fiintei. „

    20. A.Panaitescu : „. Sistemul de azi este mult mai selectiv in a-si alege victimele si mai putin paranoic. In rest nu-s diferente majore. Romania n-a iesit nici din comunism, nici din dictatura. „

    21. Vasile Gogea : , @A.Panaitescu : „Daca doar impotrivirea te scoate din anonimat atunci, desigur, ar fi de ales anonimatul! Dar, ar fi de acceptat si supunerea.Uneori, e mai greu de suportat decit o confruntare. Ma rog, “la alegere”! „

    SARBATORI DE PASTI CU BINE !

  17. we Says:

    Cata dreptate aveti domnule Tudoran! Dar mi-e teama ca este prea tarziu pentru ca cineva cu real leverage sa faca ceva. Cred ca stiti f. bine expresia „totul este negociabil intre nastere si moarte”. Cazul Romaniei cred ca este un contraexemplu. Nu cred ca mai este ceva de „negociat” – cand s-a ajuns la stadiul de stat-haita.

  18. ovidiusc Says:

    Ce este mai important in viata ?
    ….este o intrebare …..retorica sau este usor de ales….
    http://polldaddy.com/community/poll/2995270/

  19. virgil Says:

    Pentru gazda , prieteni, participanti la discutie si pentru cei dragi domniilor voastre un Paste Fericit

    Virgil

  20. Vasile Gogea Says:

    @virgil
    ai dreptate, domnule: Paste fericit si pace voua si in casele voastre!

  21. Liviu Antonesei Says:

    @) Dorin Tudoran et Alii

    Un Paste fericit! Lumina fie asupra noastra!

  22. Loda Says:

    Domnule Tudoran :
    Fiindca maine dis de dimineata plec si nu voi avea acces la calculator , va urez putin prematur :
    PASTE FERICIT !
    Fiindca nu se poate accesa, cel putin acum, blogul domnului Antonesei imi cer scuze, dar ii trimit si domniei sale aceeasi urare aici ,stiind ca va citeste blogul .

  23. prostoevski Says:

    ba io nu mai pot cu informatorii astia, cu deconspirari, cu dreacu, mai punem si noi mana pe treaba sa facem cate ceva, in loc sa ne otravim unii pe altii la nesfarsit? poate o fi informat unu altu, cine stie, un om mai slab saracu, l-au amenintat ca ii taie coaiele, ii baga aschii sub unghii. omu se mai schimba, cand e informator, cand da in OCD, cand e un om bun, cand e un criminal in serie, cand e omosecsual cumsecade… da chiar asa o sa barfim toata viata ala a fost informator ala nu.

    DA POTOLITIVA ODATA DRAGI HAHALERE.

    multumesc

  24. delaepicentru Says:

    Domnule Tudoran,

    Hristos a înviat!

    Tocmai am scris un text ce conţine o referinţă la postul dv. Dacă aveţi obiecţii, vă rog, daţi-mi un semn, şi o scot.

  25. Dorin Tudoran Says:

    @ delaepicentru

    Adevarat a Inviat!
    De ce sa am obiectii? Este blogul dvs. si sunteti stapan absolut peste el.

    Cele bune si multumiri pentru referinta

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: