Democraţie şi democraţi

Discutăm foarte mult despre democraţie şi foarte puţin despre democraţi. Invocăm, deseori, statul de drept, dar ne plictisesc, nu de puţine ori, discuţiile despre instituţiile sale.  Vorbim mult – şi nu de puţine ori alandala – despre instituţii, confundând oamenii cu instituţiile şi instituţiile cu oamenii. În felul acesta, îi ajutăm pe cei ce ne spun verde-n faţă, ”Eu sunt statul de drept” sau ”Vreau instituţia asta reorganizată pentru mine. Ba, şi alte instituţii – toate sub controlul meu.” Fascinaţi de asemenea oameni ori detestându-i profund, din radarul nostru dispare ce este mai important: democraţia ca instituţie.

Vorbim despre democraţie de parcă ar exista într-o singură întruchipare. Ne punem rar întrebarea dacă troika prin care George Sorensen definea o democraţie (competiţie, participare, libertăţi civile şi politice) este acceptată/acceptabilă în toate tipurile de democraţie. Suntem prea puţin prezenţi în dezbaterea ce cântăreşte avantajele şi dezavantajele democraţiilor liberale, procedurale, directe, reprezentative, formale, participative sau radicale.

Cât de mult ştim despre motivele pentru care într-o democraţie formală – chiar şi în ţări cu tradiţii democratice solide – alegătorii pot fi intimidaţi şi manipulaţi în timpul campaniilor electorale?

Cât de mult ştim despre efortul asumat de o democraţie participativă de a spori prezenţa cetăţeanului în treburile publice şi de a diminua propensiunea spre act discreţionar? Cât de mult ne interesează că într-o democraţie participativă o asemenea rebalansare se produce prin introducerea de pârghii (în lege şi practica instituţiilor) precum iniţiativa, referendumul, plebiscitul, anularea, transparenţa şi participarea în alcătuirea bugetelor, responsbilitatea, auditul social etc?

Cât de mult ştim despre democraţii radicale? Cât de mult ne interesează că o democraţia radicală poate folosi democraţia formală ca o umbrelă pentru tranziţie şi democraţia participativă ca o bună formă de pregătire pentru un segment de societate cu totul individualizat, dar asta cu scopul clar declarat de a reorganiza societatea de la temelie spre vârf şi nu invers?

Dar despre pluralism ce ştim? Ce vrem să ştim? Cât suntem dispuşi să absorbim?

Când am recitit ultima oară Max Weber? Ne mai aducem aminte de “politeismul valorilor”? Am citit  Olivier Tinland (de exemplu, Eléments pour une généalogie du concept de tolérance, Paris, L’Harmattan, 1999)? Ne amintim ce spunea că se întâmplă, când suntem confruntaţi cu “imposibilitatea de a defini, într-un chip raţional, un spaţiu al înţelegerii care permite armonizarea preferinţelor axiologice ale indivizilor sau grupurilor umane”?

Ne interesează, de pildă, să aflăm cum a conceptualizat (1993, 1995)  fiul unei catolice catalane şi al unui hindu indian, Raimόn Panikkar, pluralismul radical? Ne interesează că un asemenea pluralism recunoaşte existenţa constantelor umane, dar refuză universalul cultural? Suntem de acord cu ideea că, prin acceptarea diversităţii culturale (ca o precondiţie a armoniei între oameni) şi recunoscând că nici o persoană nu poate reprezenta totalitatea experienţei umane, ne asumăm relativitatea culturală, nu relativismul?

Vrem să acceptăm că pentru aceste motive, şi altele, pluralismul radical nu poate fi incorporat în design-ul statului-naţiune, pentru că acesta din urmă este bazat pe pactul între individualităţi omogene, nu pe pactul între individualităţi eterogene? Ne interesează să ştim că în ţări precum Bolivia, Ecuador şi Mexic lucrurile merg  spre recunoaşterea existenţei indigenilor şi a autonomiei lor dar că asta merge mână în mână cu asumarea limitelor, regulilor stricte ale unui astfel de aranjament social şi politic? Suntem de acord cu afirmaţia că statul-naţiune nu acceptă pluralismul juridic?

Găsim aceste preocupări în surse nenumărate, de la Juan Jose Linz şi Alfred C. Stepan la Raimόn Panikkar şi Gustavo Esteva – din ultimul am reprodus, aici, multe pasaje, cuvânt cu cuvânt; de la Giovanni Sartori la Seymour Martin Lipset; de la Thomas Carothers şi Larry Diamond la Marina Ottaway. Dar spre a le găsi, trebuie să lăsăm belfereala şi să facem efortul de a le căuta. Aşa cum, dacă vrem să ştim de ce o democraţie directă ar putea fi incompatibilă cu o guvernare în care se poate avea încredere, n-ar fi rău să-l citim/recitim pe Joseph Alois Schumpeter.

Fiecare tip de democraţie are scheletele ei în dulap. E vital să înţelegem de ce o anumită democraţie este pe cale să se transforme într-un schelet cu dulap. Numai aşa democraţia rămâne ce trebuie să fie – un proces continuu. Altfel, devine osificarea unei ideal.

Abia după ce ne vom supune unor utile exerciţii de gândire despre democraţie (cu unele din ele suntem îngrijorător de rămaşi în urmă) vom putea vorbi şi despre democraţi. Despre democraţii noştri, fireşte, ai tuturor partidelor şi grupusculelor intrapartinice de pe eşichierul politic românesc. Până atunci, nu vedem instituţiile din cauza oamenilor; oamenii – din cauza instituţiilor; ideile – din cauza vorbelor; şi vorbele din cauza gurii.

Până atunci – trăncănim. Doar suntem, certocraţi, nu?

Anunțuri

Etichete: , , , , ,

48 răspunsuri to “Democraţie şi democraţi”

  1. virgil Says:

    Domnule Tudoran,

    Articolul dvs depasese counostiintele mele despre politica si politicianism.

    In prima parte vorbiti despre cum se face politica in Romania ceea ce nu este relavant pentru societati unde poltica si politicienii au alt statut.

    Ce stiu eu este ca pentru a forma insituti veritabile trebuie sa ai oameni pe masura, pentru ca, dupa aceea institutia creaza oamenii .

    • Dorin Tudoran Says:

      @ virgil

      Deseori, cand vine vorba de raportul oameni-instituii, unii par a se afla in fata nedezlegatei intrebari: ce a fost mai intai – oul sau gaina? O falsa similitudine, evident.

  2. mitza oportunista Says:

    Cu toata seriozitatea mea oportunista c-o indelungata
    experientza democrata unde m-a aflu ,apreciez critic fara
    comentarii care ar dilua – consegventza determinarii d-tale pentru
    intelegerea mecanismelor viietii noastre din care nu putem
    evada …Nu cu mult timp in urma parcurgeam un „experment ”
    prin – Obedience to Authority – by Stanley Miligram …
    Noroc c-avem suficienta uitare ca scut al revenirii …nevatamatoare ..
    Mitza

  3. BAMBI CARAIMAN Says:

    Achtung!
    Informator la apa!
    http://andreicristi.blogspot.com/2010_03_01_archive.html

    • Dorin Tudoran Says:

      @ BAMBI CARAIMAN

      Din pacate, este adevarat… Nu mi-a cazut usor sa gasesc ce am gasit in dosar, ba sa si primesc desecretizarea numelui devarat al celui ce era folosit ca informator (si) sub numele de cod „Dorin”.

      Inteleg ca dl Mircea Iorgulescu este bolnav – ii doresc sanatate si-l asigur ca l-am iertat. Adevarul, insa, trebuie spus pana la capat.

      Ce, cum si cat a facut este acum o chestiune intre el si Dumnezeu. Daca dl Iorgulescu este, cumva, ateu, este o chestiune intre Mircea Iorgulescu si Mircea Iorgulescu…

  4. Zoe Petre Says:

    Excelent, cu atit mai mult cu cit propensiunea intelectualilor romani de a inghiti concepte pe nemestecate este flagranta si pagubitoare. pe de alta parte, noi am fost atit de concentrati sa ne confruntam cu democratia originala a dlui Iliescu…

  5. mihai rogobete Says:

    Confuzii sunt multe şi deloc mărunte. Cea mai gravă – din care decurg toate – constă în maniheismul, (violent antidemocratic), disociaţiei lume/realitate, întâi, şi, apoi, în confuzia lumii cu realitatea. Cum orice reprezentare, (realitate), totalitaristă forţează identificarea lor datorită unicităţii viziunii, faptul ar putea constitui chiar un criteriu de inerţie a mentalităţii incapabilă să accepte diversitatea – diversificarea realităţii în realităţi ca proces mental al democratizării. Identificate prin mentalizatorii specifici, ireductibile, realităţile tautologică, analogică, deterministă, intuită, relativă şi cea revelată conturează realităţile democraţiei şi libertăţii. Nici Cainul abisal tautologic, nici spiritul analogiei şi simetriei dualiste ale fiinţei folklorice, nici inginerismul determinist, nici poetul intuiţiei metaforice, nici inventica relativist-interdisciplinară, nici vizionarul religios revelator nu pot fi liberi dacă nu-şi acceptă reciproc realităţile, disponibilitatea „dialogului” imposibil al ireductibilităţii acestora. Democraţia nu este o pleaşcă, ci o povară.

  6. neamtu tiganu Says:

    nea Dorine,
    io de ex. daca traiesc 5 minute pe zi in democratie, doar seara cind ma duc sa fumez pe balcon o tigare.
    La munca, in industrie, e cea mai aspra dictatura, sefi, sefuleti, ierarhie rigida. Chiar si io sunt un mic dictator in domeniu meu tehnic, ce spun io e lege. Ajungem acasa si-n familie dam de alta dictatura. Nefasta mea nu admite nici o parere. Chiar ma gindeam sa fac revolutie. Mie tare mi-ar place sa fiu dictator.

    Multi oameni de stiinta vorbesc de democratia greaca de unde vine si numele. Cica nici acolo nu prea era democratie ca aia mai sclavi nu prea vorbeau.

    Si ar mai fi ceva, ca sa vorbesti de democratie, ca sa te gindesti la asta trebe sa ai burta cit de cit plina. Pai vezi?

    • Dorin Tudoran Says:

      @ neamtu tiganu

      Stiu cum e cu dictatorii prin birou si familii. Pe acasa, si eu fac mutra de dictator. Si altii…

    • delaepicentru Says:

      Oho! Io mi-am făcut acum mai bine de jumătate de an şi o republică, cu statutul de protectorat japonez, în care eu sunt statul, iar statul sunt eu. Sunt şi preşedintele Senatului şi preşedintele republicii, iar în timpul liber, dictator. Sunt în conflict diplomatic cu statul român, de aceea am refuzat să particip la recentul summit trilateral de la Tokio. Istoria mea oficială, şi amănuntele organizatorice, aici.

      Nu e o glumă. Tonul jucăuş ascunde izbitura pe care am încasat-o în relaţia cu democraţia românească.

  7. mihai rogobete Says:

    Dle. Bambi Caraiman,

    prin noiembrie 84, ieşind cătrănit din redacţia Luceafarului fiindcă noul redactor de proză mi-a refuzat publicarea textului http://revistaluceafarul.ro/index.html?id=793&editie=40 , după ce fostul mi-l recomandase, i l-am înmânat ni-tam-ni-sam dlui. Iorgulescu, care tocmai trecea împreună cu Dinescu pe holul ce unea cele două redacţii, lăsându-i şi nr. de telefon, la care m-a sunat chiar a doua zi pentru a-mi spune încântat că mă va publica în Rom. Lit. Zis şi nefăcut, la câteva zile fiind la rându-i înlocuit de Corneliu Leu, care, fireşte, n-a dat curs năzdrăvăniilor mele, trecute triumfal pe sub furcile caudine ale Cenaclului Junimea, (Cărtă, Nedelciu etc), cu câteva şedinţe înainte de a fi, şi acesta, desfiinţat.
    Nu-i ţin partea dlui. Mircea Iorgulescu, dar curajul de a-mi fi propus textul spre publicare atunci, conţinea un mesaj clar.
    N.B: Textul este „actualizat”, stilistic fiind practic identic.

  8. delaepicentru Says:

    Domnule Tudoran, aveţi dreptate. Am reprezentat democraţia guvernată de formule ce se vor eterne, ca pe un bolnav ţintuit la pat. Traiul în imponderabilitate, plus escarele. Supremaţia osteoclastelor. El are ceva în comun cu cosmonautul. E fragilizat de lenea osteoblastelor, scutite de „orele de sport” din lipsa solicitărilor mecanice.

    Care ar fi soluţia? Mişcarea. Exerciţiul. Ca să ai mişcare trebuie să ai întîi un scop. O viziune. Cum o poţi găsi? Izbindu-te de expresia legală a formulelor democratice. Găsind incongruenţele şi punînd întrebări simple. Ca de pildă: de ce buletinul expirat devine mai tare decît Constituţia? Sau: cînd pragul electoral e de 5%, dreptul de a fi ales rămîne un drept individual, sau devine unul colectiv?

  9. mitza oportunista Says:

    Aproape totzi traim pentru respectul
    ce trebuie sa-l dam prin frica de urmari..dictaturii democratiei :
    jumatate plus – unu , curajoshii sunt victimele minimei
    diferente – procentuale ..
    Test : Poate d-na istorica s-a confirme disparitia
    unui document „fila autentica Filderman ” pazit
    cu vigilentza shi-n timpuri critice …acum fiind „instrainat „..
    Ce pacat daca este ..Adevarat !
    Mitza

  10. Marcel Says:

    „Suntem de acord cu afirmaţia că statul-naţiune nu acceptă pluralismul juridic?” – statul modern nu poate justifica inegalitatea politica.
    Formele premoderne de stat au admis si coexistenta unor comunitati cu drepturi si functii distincte – si cu o anumita autonomie, dar fiecare dintre acestea recunostea autoritatea statului ca atare .

    Democratia radicala presupune inginerie sociala si un stat intruziv. Practic, orice forma de democratie cunoscuta pana acum a fost moderata.

  11. mitza oportunista Says:

    @Marcel & co
    Stie cineva s-a expuna mai explicit care sunt „modelele politico -economico-sociologice „puse in aplicare – riguros
    in capitalismul american in timpul mai recent shi daca ele sunt directii ferme – coerente care s-aiba vitalitate pentru viitor fara perturbatiile
    atit de evidente unde cetatenii din – State – shi atitia specialisti spun :
    >>Capitalismul este mort <<shi ce-ar urma dupa – EL – ?
    @ Practic ,orice forma de democratie cunoscuta pina acum a fost moderata -:)))
    Eu am cunoscut una …shi apoi alta …shi apoi cine stie ce urmeaza -:)
    Mitza

  12. Riddick Says:

    „Suntem de acord cu afirmaţia că statul-naţiune nu acceptă pluralismul juridic?”

    Nu, nu suntem de acord.

  13. Trifan Says:

    Cred ca a vorbii despre conceptul de democratie si despre realitatea democratica sunt lucruri diferite. Conceptul find treaba filozofilor, ar fi de vorbit despre realitatea democratica , democratia ca sistem real de coexistenta umană.
    Fata de aceasta, consider ca o societate poate ajunge la democratie numai pe doua cai .. nu exista a treia cale ;
    1- prin costructia ei din momentul începerii popularii locului.
    2- dupa un îndelungat proces de educatie.
    Din acest punct de vedere Romania se poate localiza la firavele inceputuri a a fiecareia dintre cel doua cai , dar în conjuncturi legate.. dependente de mediu. Nu suntem nici in faza popularii spatiului geografic casa ne formăm simultan cu cetatea, dar avem o migratie relativ crescută, ( vezi formarea si dezvoltarea localitatilor americane cu emigranti, cind se hotarau singuri sa-si plateasca seriful, preotul, invatatorii , etc., toata lumea purta arma dar folosinta armei statea sub semnul temeri judecatii publice, inceputa cu pedepse capitale si asa mai departe …) şi nu sintem incă nci măcar la începutul unui proces educaţional coerent, restul populatie, neincluse in sistemul educaşional fiind purtatoare de vechi metehne ale vechiului sistem , dar cu o clarviziune mai realista detinută doar de batranii noştrii pensionari care au trăit si perioada interbelică.
    In consecinţă, concluzia mea este , sub semnul promovarii în structurile statului a incompetentei si a propriului interes , ca accesul ţării noastre la democraţie este imposibil. ca popor latin si ortodox sintem supuşi şi la o uşoară „ignoranţă” din partea UE. Drumul nostru spre democratie nu numai ca a dat într-o fundătura, dar terenul in continuare este asa de accidentat încît va trebuii sa ne alegem directia si sa amenajam un drum nou… Dacă n-o facem noi, ca stat … vom fi mînaţi… ca turmele … de cei mai puternici . Asta pentru ca , valorile umane , cel mai înţelept, cel mai puternic, cel mai pregatit profesional, cel mai bun, cel mai credincios, cel mai drept , cel mai cinstit…. toate aceste valori au fost inlocuite de o singura valoare……..valoarea banului . Între valorile umane , banul se afla acum pe cel mai înalt piedestal.
    Nu putem raspunde la intrebarea : care sunt lucrurile cu adevarat importante în viata noastra ?

  14. Marcel Says:

    @ Mitza Oportunista

    ‘Capitalismul’ este economia libera. A spune ‘capitalismul e mort’ este acelasi lucru cu a spune ca oamenii nu vor mai decide ei ce au de facut pentru a-si asigura cele necesare.
    Forma de democratie pe care ati cunoscut-o inainte era una in care ‘poporul’ hotara destinul fiecaruia – dar poporul este o multime de oameni, cu vointe mai mult sau mai putin diferite – el nu putea lua decizii concrete, doar potentatii vremii care vorbeau in numele poporului.
    Democratia s-a manifestat intr-o oarecare masura doar in sisteme cu o sfera de actiune limitata a statului.

  15. mihai rogobete Says:

    @Trifan:

    3 – prin activarea instituţiilor de autoprotecţie faţă de destabilizarea produsă de corupţie, abuzuri şi descriminări.
    4 – polarizarea în bogaţi şi săraci maniheizând colectivitatea şi tribalizând-o, prin dezvoltarea generală, astfel încât toate clasele să-şi poată fructifica şansa de a intra-n concurenţa pentru dobândirea puterii.

  16. mihai rogobete Says:

    discriminări

  17. az Says:

    pentru democratie, intelegerea si practica ei, e necesara o bibliografie? sau, in ce masura e necesara? in afara bibliotecii nu exista democratie?

  18. BAMBI CARAIMAN Says:

    Mihai Rogobete
    Cum vad ca inepuizabilul subiect DEMOCRAŢIE ŞI DEMOCRAŢI s-a cam epuizat, revin cu o chestiune care nu e in topic.

    Mircea Iorgulescu poate fi citat şi pentru alte atitudini de toata isprava, inca şi mai curajoase. De altfel si el, si altii ca el, aflati in aceeasi situaţie incomoda (Paleologu, Doinas, Uricaru, Buzura, Balota, poate si un domn carui biografie tocmai o citesc, dar si alţii), au fost pe partea cea buna a strazii, s-au luptat cu toate armele ingaduite si posibile cu cenzura, cu sistemul, cu uneltele sistemului etc. Insă cum şi de ce au făcut şi pasul si pactul in partea umbroasă a existenţei lor, nimeni nu-şi poate explica. Pentru ca nu poate fi explicat inexplicabilul. Si, totusi, au facut-o. Si trebuie sa acceptam, vai, si inacceptabilul…

    Problema e daca aceste abdicari pot fi, trebuie aduse la cunostinţa opiniei publice. Unii spun ca nu, ca e prea tirziu, ca nu mai are nici o relevantă, ca sunt oameni care au suferit (cei condamnati politic) samd DT crede ca „adevarul”, insa, trebuie spus pana la capat si ii dau dreptate. Pentru ca acest „adevar”, oricit de imoral, cuvintul „abject” ar fi mai potrivit, face parte si din biografia lor, si din nenorocita biografie a epocii. Trebuie sa ni-l asumam. Si noi, si ei. Vii sau morti.
    Poate ca acesta problema ar nescita o discutie mai larga şi probabil DT o va si pune la cale, pe masura ce-si „rasfoieste” dosarul.

    Desi dupa 4 volume, marturiseste, a cam capotat, si cu fiecare plic primit de la CNSAS cu deconspirarea unui nou informator are inca o zi ruinata. Si daca ar fi numai ziua…

    Detalii suplimentare in
    http://www.infonews.ro/printpdf/node/46794
    http://dorin2 tudoran.files.wordpress.com/2010/02/plan-de-dirijare.pdf
    Ginduri bune!

  19. Dorin Tudoran Says:

    @ BAMBI CARAIMAN

    Da… E complicat… Nu-ti vine sa „dai in oameni”, chiar daca descoperi ca ei au dat in tine…

    Ce nu inteleg sunt gesturile de a nega niste evidente; daca documentele acuzatoare sunt false, atunci cei pe care ii acuza asemenea pagini ar trebui sa se apere impotriva institutiilor care elibereaza asemenea documente, nu?

    Nu impotriva celor victimizati, intrati azi in posesia unor documente care indica cine si cum a ajutat organele de represiune sa le viata amara…

  20. Liviu Antonesei Says:

    @) Dorin Tudoran

    Daca imi permiti, as vrea sa anunt si aici, in blocul tau, inaugurarea blocului meu

    http://antonesei.timpul.ro/

  21. mitza oportunista Says:

    @marcel
    Cel mai folosit stindard- slogan al libertatii ultimului secol era (este) – „democratia „-ca model de netagaduit -„unica solutie ”
    shi de-aici din – EA – a aparut cele mai extreme ideologii [-cronologic
    „salvatoare „.:..- comunismul- fascismul- nazismul ca obtiune a maselor..
    Pe fundalul clasic al capitalismului care se pare devine muribund in multe parti ale lumii ,unde ” sprijinului majoritatii subiectilor c-o reala participare „in tzarile epocii de aur al pioneratului- LUI-a ajuns
    la limita de jos -alarmanta ,punindu-i in pericol existentza dupa succesul dobindit prin expansionism economic cind la inceput competitia nu era „ucigatoare „ca in prezent cind coloshii au intrat in joc
    determinati de-a imparti „prada „ce le micshoreaza altora …portia …
    De abia suntem la inceputul revizuirii mentalitatii – consrevatorismului-
    perimat ca nimic nu TREBUIE sa se schimbe …totul transformindu-se
    de la sine in timp ..decise de altii care intra in istorie cu mai multa vitalitate …dupa cum se shi observa !
    Mitza ..

  22. Marcel Says:

    „in prezent cind coloshii au intrat in joc determinati” – au fost inclusi in joc prin investitii si deschiderea pietelor pentru exporturile ieftine.

    Eu vorbeam despre ‘capitalism’ in general, nu doar despre un anumit model – afirmatia ‘capitalismul e mort’ este generala. Piata se formeaza in mod spontan. Chiar si in vechiul regim subzista o piata clandestina, se puteau procura de la tarani, bisnitari, din ciubucuri etc. – produse a caror pondere ajungea sa fie nu chiar neglijabila in consum; comunistii mai slabeau si ei surubul din pragmatism, chiar daca asta era impotriva ideologiei oficiale.
    ‘competitia nu era “ucigatoare “’ – asta si eu cred ca este o problema de fond, competitia acerba isi inlatura propriile efecte pozitive si devine nociva . Pe de alta parte, si barierele in calea comertului au efectele lor cunoscute.

  23. lucian burjuiul Says:

    Democratia se poate manifesta intr-un sistem piramidal/vertical? Eu spun ca nu.

    Nu exista sistem piramidal perfect si cu atat mai mult democratic… Atat timp cat puterea este apanajul unui grup restrans nu va fi niciodata democratie in sensul de egalitate. Cei putini, aflati in varful piramidei, vor fi mai „egali” decat ceilalti, cei multi, si prin prisma asta isi vor acorda singuri prerogative. Astfel vor inceta sa fie egali cu ceilalti cetateni. Ulterior accesul la putere va fi negat celor aflati la baza piramidei. Democratia este negata prin start intr-un astfel de sistem.

    Puterea are o contrapondere in opozitie? Nicidecum. Opozitia este tot un factor de putere, secundar, cu aceleasi manifestari ca si puterea in exercitiu. Intamplator opozitia nu e la putere dar are acelasi scop: controlul puterii politice –> controlul puterii economice –> eliminarea concurentei –> controlul absolut al puterii.

    Democratia, cea din dictionar, in care cetatenii participa la guvernare, e o utopie. Odata intrat in cercul guvernarii „cetateanul simplu” e fortat sa accepte prerogativele puterii, sa se foloseasca de ele sau in caz contrar este exclus.

  24. Vasile Gogea Says:

    „Pina atunci – trancanim!” Pentru ca in materie de cultura democratica,
    cultura a procedurilor socialmente acceptate, a raportului dintre justitie si dreptate, victime colective si calai indindividualizati, memorie si uitare,
    libertate si piata libera si atitea alte „topics” specifice, encefalograma liderilor partidelor „democrate” din Romania este „plata” (vorba unui om politic francez, de talia lui Michel Rocard).
    La noi, „democratia” nu se invata, ci se impune! Daca vrei s-o aperi impotriva acestei „impuneri” rezidual-dictatoriale esti, imediat, catalogat
    „antidemocrat”: persoane si institutii, puterile „separate” atit de adinc incit au devenit separate si de propriul lor obiect al muncii, partide-ong-uri-sindicate-uniuni-asociatii, toate de-a valma reclama sistemul, uitind ca fac parte din el.
    Prin urmare: „desertificarea” spatiului public aduce riscul unei furtuni autoritariste.

  25. peter Says:

    In timpul dictaturii comuniste, pentru a deveni, de exemplu, director de Institut, trebuia „sa-ti aduci prinosul” Presedintelui si sa-ti asiguri sprijinul organizatiei de partid.
    In schimb, in democratia capitalista, pentru a deveni directorul unui Institut, trebuie „sa-ti aduci prinosul” Presedintelui si sa-ti asiguri sprijinul organizatiei de partid.
    E, trebuie sa recunoastem, cu totul si cu totul altceva.

  26. Marcel Says:

    E chiar mai rau ..
    Acum partidele sunt mai multe si prinosul poate sa nimereasca in opozitie.

  27. mihai rogobete Says:

    Dacă acceptăm că politicul trebuie să angajeze până şi cea mai complexă problemă de organizare, cea a spaţio-temporalităţii – orizont atins de gândirea marilor şi extrem de puţinilor eroi civilizatori – subordonarea politică a moralei încetează să mai intrige. N-am avut parte de un Hamurabi, nici de un Lycurgos, pentru că spaţiul nostru n-a avut parte de o expansiune, care, prin diversificarea şi agravarea problemelor organicităţii, să-l restructureze. N-am făcut istorie, aşadar, ci am urmat-o – de unde şi percepţia timpului: n-avem alt, decât să-l urmăm. Şi că trebuie să subordonăm totul moralei, nu s-o croim odată cu timpspaţiul politic. Altfel, prin mentalitatea de cuceritor, prin bun-simţul acestuia, am accepta că fiecare context îşi impune morala necesară supravieţuirii. „Ucide pentru a nu fi ucis” este preceptul oricărui Cain, (reformatorul Abel devoalându-i principial-ucigătoarea, pentru el, spaţiotemporalitate a cosangvinităţii), trăitor într-o mulţime pretribală, în care se poate oricine aşeza de la sine mental, când supravieţuirea îi este periclitată. Omul glaciaţiunii totalitarist-comuniste îşi vede pustiirea în democraţie, pieirea.
    Sistemele sunt sistemiste nu umaniste; cât de ireductibili putem fi, conform axiomaticii sistemice aristotelice, ( necontradictorialitatea, nederivabilitatea şi suficienţa), când tocmai însuficienţa de sine, perfectibilitatea/derivabilitatea şi contradictorialitatea ne conferă sociabilitatea, umanitatea?

  28. ion adrian Says:

    De cand ati inchis vechiul blog si pana azi cand am aflat intamplator, nu am stiut de redeschiderea blogului dvs in acest format .
    Am citit explicatia data in primul fir de la redeschidere si ma bucur ca ati ajuns in cele din urma la aceea concluzie.
    Aceiasi senzatie de parasire, poate egoisa a unei scene unde nu este rau sa va aflati, mi-a dat-o inchiderea dvs de atunci si deci este normal ca azi sa ma bucur.
    Numai bine si succes in continuare caci vad ca lucrurile au mers foarte bine. 🙂

  29. online Says:

    Da, probabil, de aceea este

  30. ioan grosescu Says:

    Material interesant! Teoretic.
    Practic, cei care il acuza pe Mircea Iorgulescu, inclusiv dumneavoastra (de grija de a nu incalca drepturile si imaginea celui acuzat), ar fi deontologic, democratic si necesar să mentionati macar un document (pana acum s-au vehiculat doar relatari ale unopr ofiteri de securitate, unde se facea vorbire despre scriitorul M.I.) prin care M.I. insusi, sub propria-i semnatura (nu e greu sa se faca o copie care sa fie publicata!)
    Pana cand nu veti proceda asa, toti cei care il acuzati sunteti voi insiva delatori si jalnici mincinosi! (Si ce interes ati avea? Sa fiti in atentie, pe spinarea lui M.I.? Sa faceţi jocurile josnice ale unora de teapa duduii Jebeleanu sau junelui Tepeneag?
    Asta-i democratie, domnule! Practicati-o, de va sade in puteri!

  31. Dorin Tudoran Says:

    @ ioan grosescu

    Nu stiu cine sunteti, nu stiu in numele cui vorbiti, nu stiu ce stiti, nu stiu ce doriti sa vedeti.

    Eu, unul, lucrez la o carte si sunt in posesia unui numar de documente. Le voi publica atunci cand voi gasi de cuviinta – adica atunci cand voi discuta acest subiect, care nu este tocmai unul placut sau usor de „administrat”.

    Nu inteleg cu ce drept va permiteti sa vorbiti cum o faceti despre dna Florica Jebeleanu si dl Tudor Tepeneag.

    Lasati lectiile de democratie si puneti mana pe codul manierelor elegante.

    Cu alte cuvinte, am dat drumul comentariului dvs. in numele… democratiei, dar, data viitoare, daca veti vorbi pe acelasi ton, veti vorbi de unul singur.

    Aviz amatorilor:

    Oameni pe numele carora s-au emis documente de desecretizare, indicandu-se sub ce nume de cod au colaborat cu Securitatea, nu cu victimele acelor activitati au probleme; problema lor este cu institutiile respective. Daca asemenea oameni considera ca sunt nevinovati (si ii doresc sincer dlui Iorgulescu sa fie in aceasta situatie; imi doresc mie insumi ca dl Iorgulescu sa fie nevinovat…), au mijloace legale de a dovedi ca sunt nevinovati.

  32. mihai iovanel Says:

    Domnule Dorin Tudoran,
    puteti citi aici un raspuns al lui Mircea Iorgulescu: urmeaza sa apara in Cultura, deocamdata l-am postat pe blog.
    http://revistacultura.ro/blog/2010/03/a-doua-viata-a-securitatii-o-scrisoare-de-la-mircea-iorgulescu/
    numai bine,
    mihai iovanel

  33. Dorin Tudoran Says:

    @ mihai iovanel

    Va multumesc.

    In cele peste 10,000 de pagini ce au ramas din dosarul meu de Securitate exista suficiente lucruri atribuite (de cei ce mi-au predat dosarul si au verificat datele cuprinse de acest dosar) dlui Mircea Iorgulescu. Am ramas tuflit, foarte tuflit…

    La cererea mea de a mi transmite (atunci cand lucrurile sunt pe deplin verificate) numele adevarate ale informatorilor cuprinsi in dosarul meu mi-a fost deconspirat si… dl Mircea Iorgulescu. Iarasi – am ramas tuflit…

    In momentul acesta, daca dl Mircea Iorgulescu se simte nedreptatit nu poate face, dupa opinia mea, decat un lucru: sa ceara justitiei analizarea cazului sau. A polemiza cu dl Bujor Nedelcovici ori cu alti oameni carora li s-au pus la dispozitie documente ce-l incrimineaza pe dl Iorgulescu este inutil.

    Cei care au primit de la o institutie de stat, acreditata sa cerceteze asemenea lucruri, astfel de documente au dreptul sa le foloseasca, nu? Este vorba, totusi, de viata lor. Decuym a fost distrusa viata lor.

    Daca actele sunt mincinoase, neprofesional verificate etc, interesele celor ca dl Mircea Iorgulescu nu sunt lezate de, sa spunem, dl Bujor Nedelcovici; sunt lezate de cei ce au pus la dispozitia dlui Bujor Nedelcovici o informatie falsa.

    Cum pot eu verifica daca informatia data mie despre dl Mircea Iorgulescu este falsa ori nu? Doar cel la care se refera informatia respectiva poate declansa un proces de lamurire a lucrurilor…

    Cum am mai spus, mi-as dori mult, foarte-foarte mult, ca dl Mircea Iorgulescu sa nu fie raspunzator de cele indicate de documentele in posesia carora am intrat mai multi din colegii si prietenii sai.

    Cele bune,

    DT

    • Gheorghe Campeanu Says:

      @ Dorin Tudoran
      @ Mihai Iovanel

      Dezolanta interventia lui Mircea Iorgulescu anuntata de domnul Iovanel. Ca si Dvs., nu inteleg de ce atatia dintre cei devoalati drept fosti colaboratori ai Securitatii cu documente din arhivele gestionate de CNSAS, incearca sa-si repare imagine publica atacind vicitmele din dosarele de urmarire informativa.

      Extrem de dezagreabil mi se pare si modul in care face Mircea Iorgulescu selectia mijloacelor de contestare a legitimitatii celor trei persoane care au facut cerera de deconspirare.

      Nu cred ca il serveste sau flateaza insiruirea de detalii despre luptele intestine din cadrul redactiei romane de la RFI. Cum descalifica posibilele conflicte cronice dintre domnia sa si fostii sai colegi si/sau subalterni substanta informatiilor infamante din dosarele analizate de CNSAS? Conform carei logici ar putea demonstra inocenta dumisale, asertiunile legate de gelozia bureaucratica a domnului Tepeneag sau persiflarea scrierilor lui Bujor Nedelcovici si a superficialitatii citatelor acestuia din Virgina Woolf (fie acestea si in franceza)? Pot aceste acuzatii personalizate contribui cumva la eforturile de a contesta atutenticitatea paginilor din dosarele CNSAS? Cum rezolva dl. Iorgulescu problema existentei urmelor aceluiasi informator si in alte dosare de urmarire decit cel al lui Bujor Nedelcovici? Nu vad cum mentionarea privilegiilor dnei. Florica Jebeleanu din timpul copilariei si junetii acesteia in cartierul nomenklaturii ar putea proba nevinovatia celui care neaga ca ar fi fost sursa „Dorin” sau „Mirel”.

      Si daca tot am ajuns la nevinovatie, decizia dlui. Iorgulescu de a se rafui cu dna. Florica Jebeleanu utilizand vina prin asociere, nu face decit sa-l puna intr-o umbra cel putin indigesta. Citand copios dintr-un interview de acum 3 ani, dl. Iorgulescu incearca sa o zugraveasca pe Florica Jebeleanu ca ‘om de casa’ al sinistrului Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko) incepind de la o virsta foarte frageda. Sa ne mai miram cind copila astfel educata devine, evident, o infocata promotoare a ‘stalinismului’ retributiv la RFI?

      Tot ce pot spera este ca cineva cu aplecarea catre scris si reflectie a dl. Iorgulescu, daca este cu adevarat nevinovat, sa gaseasca o alta cale pentru a se disculpa de acuzatiile din dosarele facute publice de CNSAS. Si, poate, sa gaseasca si calea de a se disocia de sustinatori si/sau priteni ca forumistul Ioan Grosescu, ale carui comentarii la adresa lui Tudor Tepeneag si a Floricai Jebeleanu (atit la prezenta postare cit si pe blogul Cultura) sint de o vulgaritate toxica.

      Gheorghe Campeanu
      Washington DC

  34. mihai iovanel Says:

    @ Gheorghe Campeanu
    Aveti perfecta dreptate cand faceti aceste disocieri: pe scurt si formulat ipotetic, din faptul ca X este un semidoct nu reiese ca X nu a fost turnat de Y.

    Doar doua comentarii:
    (i) In momentul de fata, procesul in care urmeaza sa se decida daca Mircea Iorgulescu a facut politie politica este in curs, deci cel putin pentru moment Mircea Iorgulescu este dpdv legal nevinovat.

    (ii) Desi starea de lucruri este cea enuntata la punctul (i), o serie de persoane (Bujor Nedelcovici etc) instrumenteaza prin presa indiciile gasite in propriile dosare in sensul concluziei ca Mircea Iorgulescu este vinovat: o astfel de instrumentare nu are valoare legala-obiectiva (din moment ce nu se poate substitui verdictului in curs al tribunalului), ci doar valoare personala-subiectiva. Ca atare, Mircea Iorgulescu are la randul sau dreptul (teoretic: nu discut aici practica) de a reactiona atacand calitatea instrumentarii produse de Bujor Nedelcovici: rezumat la un concept de critica literara, scopul lui Mircea Iorgulescu sta in a demonstra ca Bujor Nedelcovici este un narator necreditabil.

    p.s.
    In ce-l priveste pe dl. Ioan Grosescu, mi-e teama ca actiunea d-sale este insignifianta in raport cu aceea, la fel de toxic-vulgara, a sutelor de interpreti-de-forum care au scris impotriva lui Mircea Iorgulescu. De acestia cine se disociaza – Bujor Nedelcovici?

  35. aurelian Says:

    Interesant blog.
    Observ ceva insa. Cand ziceti: ”Vreau instituţia asta reorganizată pentru mine. Ba, şi alte instituţii – toate sub controlul meu” cred ca stiu la cine va referiti si la ce institutie.
    Ati urmarit insa reorganizarea? Ati vazut ariile tematice si expertii? Cine e acolo si cine nu e? Daca tot e sa discutam, poate o discutie concerta, la obiect, bazata pe ce spun oamenii de la fata locului, cei care asista la lucruri, e mai constructiva si utila.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Aurelian

      Daca stiti cu adevarat la ce intitutie (institutii) ma refer si daca exista acolo schimbari fundamentale, nu va impiedica nimeni sa propuneti institutiei respective o discutie, in detaliu, a marilor schimbari la care va referiti.

  36. aurelian Says:

    M-ati inteles gresit d-l Tudoran, nu am vrut sa fiu in niciun caz agresiv sau critic. E o neintelegere. E vina mea ca nu m-am exprimat mai clar. Imi cer scuze ptr neintelegere.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: