BRANDUL DE ȚARĂ

Sunt oameni care fac istorie și oameni care comentează istoria. Rolurile lor sunt diferite. Așa este și importanța lor – diferită. Doina Cornea a făcut istorie.

Sunt oameni care devin branduri de țară și oameni care ajută ca brandurile de țară să fie cunoscute. Rolurile lor sunt diferite. Așa este și importanța lor – diferită. Doina Cornea este un brand de țară.

Nu spun că,  într-o situație sau alta, un brand de țară nu poate nedumeri. Nu spun că un brand de țară nu trebuie atins nici cu o floare. Spun doar că, înainte de a ridica vocea la un brand de țară, este bine să-ți calibrezi vocea.

În anii dictaturii, când trebuia să spunem cu toți doar da, Doina Cornea a spus nu. În ciuda persecuțiilor și umilințelor la care era supusă, și-a asumat riscul de a spune că oamenii au dreptul la opțiuni. Și a plătit scump pentru a-și exercita opțiunea acelui nu atât de tranșant.

În 2009, la douăzeci de ani de la căderea dictaturii, Doina Cornea și-a făcut publică o opțiune electorală. I-a îndemnat și pe alții să voteze în acel fel. Nu a fost și opțiunea mea. Nu am votat ca Doina Cornea.

Pentru opțiunea sa electorală, Doina Cornea a fost luată în tărbacă de cine vrei și nu vrei. S-au evidențiat și moraliști care, pe când Doina Cornea spunea cu voce tare adevărul, ei nu aveau curaj să caște gura nici să se spele pe dinți, de teamă că sunetul periuței ar fi putut fi interpretat drept agitație anticomunistă.

Un brand de țară este abuzat și prin manipularea unor situații. Când ce spune sau ce face ne avantajează, ne repezim să aducem cuvintele sau faptele brandului de țară în sprijinul intereselor noastre. Când ce spune sau ce face nu ne avantajează, nu vine în sprijinul intereselor noastre, ne facem că plouă sau chiar bagatelizăm ce a spus ori a făcut brandul de țară.

În cazul destituirii lui Marius Oprea, numele Doinei Cornea a fost material de asemenea manipulare. Din trei secvențe, s-a folosit doar una. Cea care avantaja. Celelalte două au fost împinse cât mai departe de centrul discuției.

Doina Cornea și-a exprimat, public, sprijinul pentru ideea păstrării lui Marius Oprea în fruntea institutului pe care îl crease. După anunțarea oficială a înlăturării lui Marius Oprea, Doina Cornea și-a dat demisia din Consiliul instituției.

A treia secvență a fost o declarație, dată unui ziarist de la Evenimentul zilei, în care Doina Cornea infirma declarația lui Marius Oprea, potrivit căruia Doina Cornea i-ar fi spus că, în cazul cooptării lui Vladimir Tismăneanu în Consiliul institutului, dânsa va demisiona. Această secvență a fost folosită intensiv de Vladirmir Tismăneanu și suporterii săi. S-a spus că, iată, minciuna are picioare scurte.

Ce nu se spune astăzi este că eschiva nu are picioare de loc. Ea nu aleargă nici cât minciuna – este un fel de a te pune pe burtă.

Într-un interviu dat tot Evenimentului zilei, Vladimir Tismăneanu este întrebat: “Dorin Tudoran scrie pe blogul personal că o serie de personalităţi precum Ştefana Bianu, Doina Cornea, Dennis Deletant, Radu Filipescu sau Radu Ioanid şi-au înaintat demisiile din Consiliul Ştiinţific al IICCMER. E adevărat? În plus, cunoaşteţi motivele pentru care au ales să acţioneze în acest mod?

Răspunsul:Nu am ascuns faptul că nu doresc să intru în polemici personale. Sigur, pe blogul meu îmi exprim unele opinii ceva mai pasional. Încerc să cultiv moderaţia şi fermitatea. Legea de restructurare a IICCMER din 23 februarie a fost de fapt continuarea demersului iniţiat în noiembrie 2009 când au fost comasate IICCR şi INMER (Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc).”

Vladimir Tismăneanu nu era invitat de Evenimentul zilei să intre într-o polemică. Era invitat să dea un răspuns simplu și clar. Dar, în acest context, invocarea brandului de țară Doina Cornea era inconvenabilă. Să nu merite, oare, Doina Cornea, nici măcar respectul de a se confirma, public, existența demisiei pe care a înaintat-o și a se menționa motivele demisiei?

O altă întrebare a Evenimentului zilei era: “În ordinul de modificare şi completare a HG 1372/2009 prin care s-a înfiinţat IICCMER scrie, negru pe alb, că „din Consiliul ştiinţific fac parte 14 membri, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea preşedintelui Consiliului”. Puteţi să-mi oferiţi câteva nume în acest sens, din moment ce numirile se vor face, practic, la recomandarea d-voastră?” “

Răspunsul: Este încă prea devreme. Din consiliu vor face parte persoane cunoscute pentru studiile lor pe tema memoriei regimurilor totalitare, deci figuri semnificative din lumea academică din România şi din străinătate. Am tot respectul pentru consiliile precedente, ale IICCR şi INMER, dar ceea ce am în vedere este diferit. Nu vreau să grăbesc lucrurile, voi fi la Bucureşti între 14-22 martie şi mă voi întâlni cu absolut toţi cercetătorii.”

Să nu merite, de pildă, Dennis Deletant confirmarea publică a demisiei înaintate și menționarea motivelor demisiei? Cam câți specialiști există în străinătate care să știe cât știe cercetătorul britanic despre România? Care să fi scris cât a scris Dennis Deletant despre regimul totalitar comunist din România? Care să fi făcut pentru România cât a făcut Dennis Deletant? În domeniul acestei cercetări, Dennis Deletant este un brand.

Alte branduri sunt Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Invocarea numelor lor și în situații pe care le-ar fi detestat profund mi se pare cu totul nepotrivită. Știu cel puțin cât știe Vladimir Tismăneanu despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca spre a spune că nu erau suporteri ai cameleonismului și traseimului politic, ai jocurilor de culise și preluărilor în forță a unor instituții clădite de alții cu muncă și talent. Dimpotrivă. Am mai spus cândva – suntem ce sunt opțiunile noastre. Adaug – a invoca numele altora – cu totul străini de opțiunile noastre de moment – este inacceptabil.

Asta nu înseamnă că nu ar fi foarte potrivit ca o instituție românească să poarte numele Monicăi Lovinescu ori a lui Virgil Ierunca. Ar fi chiar excelent!

***

Vladimir Tismăneanu declară: ”Aş mai adăuga faptul că, mai mult sau mai puţin cu de la sine putere, domnul Oprea i-a inclus pe ultima sută de metri printre membrii Consiliului pe Dorin Tudoran, Emil Constantinescu, Zoe Petre şi Catherine Durandin. Nu discut acum meritele acestor persoane. Dar nimeni nu poate contesta ca domnul Emil Constantinescu a fost extrem de activ în perioada campaniei pentru alegerile prezidenţiale, a condus strângerea de semnături de susţinere pentru candidatul PNL. Partid în care domnul Stejărel Olaru este vicepreşedinte.“

Vladimir Tismăneanu mă cunoaște prea bine ca să știe că numele meu nu poate fi adăugat, de nimeni, pe sub masă – nici pe vreo ultimă sută de metri, nici pe distanțe mult mai lungi. În fapt, chestiunea pe care o atinge este foarte importantă. Ea ține de regimul inadmisibil ce i s-a aplicat lui Marius Oprea pe un parcurs ceva mai lung decât o sută de metri.

Din câte știu, deși fusese împuternicit să conducă institutul și după ce i se fluturase în fața ochilor (martie 2009) trecerea instituției sub Vladimir Tismăneanu, lui Marius Oprea nu i s-a spus foarte clar dacă atribuțiile sale rămân aceleași sau sunt restrânse. Cred că jocul a fost – dacă ne convine o decizie pe care o ia, îl lăsăm în pace; dacă nu ne convine, îi spunem că nu avea dreptul să ia decizia respectivă. Sau insinuăm public un asemenea lucru. Conducătorul – fie el și interimar – al unei instituții nu poate fi lăsat într-o situație care să dea loc unui astfel de “mai mult sau mai puțin cu de la sine putere.“

Când am fost invitat de Marius Oprea să fac parte din Consiliu, l-am întrebat două lucruri. Primul – dacă are dreptul să îmi facă o asemenea invitație. Al doilea – dacă structura respectivă, Consiliul, are doar un rol strict consultativ, precizându-i că nu doresc să fac parte dintr-un Consiliu ce are dreptul să se amestece, să dicteze comitetului director, executivului.

Abia după ce răspunsul la amândouă întrebările a fost da, i-am spus lui Marius Oprea că îmi poate trimite invitația oficială. Am primit-o și am acceptat-o.

Cum, ”pe ultima sută de metri”, lucrurile deveneau din ce în ce mai neclare, am făcut două lucruri. Primul – mi-am stabilit un termen în care vroiam să văd că premierul Emil Boc face un anunț public în legătură cu soarta institutului și rolul lui Marius Oprea. Al doilea – am trimis o scurtă scrisoare celorlalți membri ai Consiliului în care îi rugam să-mi spună ce cred în legătură cu două lucruri fundamentale, în opinia mea, pentru viața institutului. Mi-am dat un termen și în legătură cu primirea acestor răspunsuri.

Gestul premierului de a clarifica o situație de clar-obscur nu a venit până la temenul pe care mi l-am dat. Doar câțiva membri ai Consiliului au răspuns mesajului meu până la termenul pe care mi-l dădusem. Atunci, în seara de 22 februarie (termenul pe care mi l-am stabilit) i-am trimis scrisoarea de demisie lui Marius Oprea. (http://bit.ly/birMA5) Citez din ea: ”Incapabil să operez în condiții de clar-obscur ori vacuum instituţional, nu găsesc nici o raţiune să rămân afiliat unei instituţii  ce nu este ajutată să iasă dintr-un imaginar din ce în ce mai halucinant.” Aceasta a și fost tragedia institutului – împingerea într-un imaginar care a dus unde se stabilise, de mult, că trebuie să ducă. Restul a fost doar bomboana de pe colivă.

Ce s-a întîmplat de a doua zi înainte (23 februarie), nu avea  cum să mă mai atingă, instituțional vorbind, în nici un chip, dar rămâne interesant de urmărit pentru imaginarul ce continuă să fie cultivat și după această hostile takeover.

Iată un schimb de replici extrem de important:

Evenimentul zilei: ”Înţeleg că veţi milita şi pentru încadrarea juridică a crimelor din decembrie 1989 ca acte comise împotriva umanităţii. Cum îşi propune IICCMER să realizeze acest lucru? Aveţi sprijin politic pentru un asemenea demers?”

Răspuns: “Pentru mine, acest lucru este esenţial: crimele comise de regimul comunist, asemeni celor înfăptuite de nazişti şi de aliaţii lor, sunt crime împotriva umanităţii. Pot să vă asigur că sprijinul politic, dacă vă gândiţi la preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Emil Boc, este cât se poate de concret şi puternic. Evident, fără absolut nici o ingerinţă în activităţile noastre.”

Pentru a face exact aceleași lucruri, Marius Oprea nu a avut sprijinul celor doi oameni politici, în vreme ce Vladimir Tismăneanu îl are. Unul a avut undă roșie, celălalt are undă verde. Cu deplină echidistanță, se poate spune și că Marius Oprea nu a știut să câștige acel spijin, în vreme ce Vladimir Tismăneanu a știut.

Câte șanse ar fi avut un liberal să câștige sprijinul politic al președintelui și premierului (amândoi PDL-iști) este o discuție mai complicată. Important rămâne ca jocul de-a unda roșie-unda verde să nu se repete la infinit. Altfel, oricum s-ar numi o instituție și oricine ar conduce-o, misiunea ei va fi ciclic alterată de ranchiune și politizare.

***

În sfârșit, cu tot respectul ce îl port autorului Vladimir Tismăneanu, trebuie să recunosc că, de ceva vreme, îmi este indiferent ce crede despre meritele mele. Ar trebui să știe că mie comunismul nu are ce să-mi mai ia și anticomunismul post-decembrist nu a avut și nu are ce să-mi aducă. Din acest punct de vedere, chiar și când am fost foarte apropiați, eram în situații foarte diferite.

Ca și astăzi, de altfel.

 

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

45 răspunsuri to “BRANDUL DE ȚARĂ”

  1. Liviu Antonesei Says:

    @) Dorin Tudoran

    Da, ce-ar mai fi de spus? Cu precizie chirurgicala. Anunt postarea pe blogul meu.

  2. Shadow Says:

    Multumesc DT :-).
    Ati punctat perfect modul de a face „politica” in Romania. Pt ca „totul” sau mai bine zis „aproape totul” e politica si foarte putini sunt cei care reusesc sa ramana in afara ei. Dvs ati reusit si au mai reusit si demisionarii. Cu „pretul” atodafe-ului in „piata publica”. Nu va invidiez. Va respect pt asta. Nu va schimbati. (Stiu ca nu o ve-ti face :-))

  3. Riddick Says:

    Păi brandu’ se redefineşte permanent, nu-i o chestie statică.

    Oricum, PNL scapă de această schizofrenie politică, cu doina Cornea la IICCMr şi cu ilici/bombo la conclavuri.

    • Dorin Tudoran Says:

      @Riddick

      Se redefineste, se redefineste, dar nu prin injuratura sau ignorare, nu?

      Partea a doua nu o inteleg…

    • virgil Says:

      Riddicule hai sa-ti explic ce cred unii oameni despre Doinea Cornea. Desii intentia ta de a o asocia cu Ion Iliescu si altii ca el este foarte stravezie nu reuseste pentru oameni care gandesc. Oricum tu nu iesi din logica ai nostri sunt buni ai vostri sunt rai.

      Incearca sa intelegi ca Doina Cornea ramane un simbol autentic in timp ce multi anticomunisti de conjuctura sunt doar fake-uri.

    • Riddick Says:

      Ei…probabil am tastat pe grabă, n-am apăsat „Shift” destul de tare, pt. majuscule. 😉

  4. Shadow Says:

    @Riddick

    Tu vorbesti de „land of choice” poate. Ca oferta „deschisa” la pdl este intre „talpes” si „oprea” cu o oprire scurta la „ontanu”. Asta e doar „ultima oferta”. securistii buni versus securistii rai atata timp cat ei exista si sunt de „baza”. La chestiile astea Conclavul „inghizitorului sef” se face ca ploua.

  5. Florin Iaru Says:

    Bravo, Dorin,
    Şi iartă-mă pentru „bravo”. Cred că, deşi blogul tău nu atrage mai mult de o mînă de oameni, Doina Cornea merita aşa o repunere în drepturi.
    Mai bine începeam cu „mulţumesc”.

    • marianacodrut Says:

      @Florin Iaru
      Florin, scuza-ma, nu am verificat inca daca ai blog. Probabil nu ai, de vreme ce, se pare, crezi ca numarul celor care frecventeaza/acceseaza un blog e egal cu numarul celor care lasa comentarii. Nu e adevarat. Numarul frecventatorilor e cu mult mai mare, dar asta numai posesorul blogului poate vedea si sti.

    • Florin Iaru Says:

      Să nu ne facem iluzii, Mariana. Înmulţesc postatorii cu 10-25 şi asta e tot.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Florin Iaru

      Nici o iluzie „at this end”, Florine.

      Daca 30 de oameni au timp sa citeasca un text, iar 10 chiar fac pasul sa il comenteze, suntema aproape o… masa rotunda!

    • AVP Says:

      @Florine, blogu lu DT are circa 200 de cetitori unici per zi si aprox.1500 de vizualizari… (e comparabil cu al meu si cu-al lui Volo, in Top WordPress.com, chiar un pic mai sus, poate…). Asta inseamna pe saptamana circa 1000 de cetitori unici. Romania literara crezi ca are mai multi, mey… ? 🙄

      Daca Dorin si-ar fi facut blog de cand il tot bat io la cap sa-si faca, acum rivaliza cu platformele vantoase, in care se baga milioane de parai, aloo…

    • Dorin Tudoran Says:

      @ AVP

      Ti-am mai spus candva ca nu sunt obsedat de „tiraje”. N-am fost niciodata. Nu este o calitate; este o intamplare. Acum un an chiar imi spuneai unde sa ma uit ca sa vad ce trafic are blogul meu de atunci…

      Blogul meu nu e comparabil cu blogul tau sau blogul lui Volodea. Nu are cum sa fie. Si nici nu este vreo nenorocire ca nu este.

      Tu consumi un timp imens in bibilirea blog(urilor) tale, ba ai si un mare talent la acest fel de bibilit. Eu nu am timp de asa ceva; nu am nici talentul respectiv. Tot ce fac este sa scriu, sa postez, sa raspund la unele comentarii. Atat.

      Blogul lui Volo este un mecanism foarte dezvoltat: acolo nu scrie numai Volo, nu el are grija de partile tehnice etc. Este mai degraba blogul unui grup de gandire si actiune. Al meu, nu.

      Revenind la blogul tau, m-a amuzat sa te vad trecand la WordPress si la aceeasi „theme” ca si blogul lui Volo. Acum vreo sase-sapte luni, parca, WordPressul nu-ti placea ori il gaseai mai complicat decat platforma pe care lucrai atunci. Timpul rezolva multe, vezi bine.

      Colaborarea unui artist ca D. Grebu te ajuta foarte mult. Ma bucur pentru tine.

      Cam atat despre cum arata niste bloguri!

    • neamtu tiganu Says:

      nea Dorine, mi-e teama ca unii nu pricep ironia, de fapt cred ca unii nu pricep chiar nimic.

    • AVP Says:

      DT, ma uit aproape zilnic pe blogu tau, ca sa vad ce mai zici, si mi-au cazut ochii pe dilema lu Florin, aia cu cetitorii… Care-i problema ? 🙄

      Nu cred ca pe Volo il ajuta cineva la bibilirea blogului sau, pe bune. E prea simplu, ca sa fie nevoie de o armata de colaboratori mai mult or mai putin secreti…

      Acum catva timp, intr-adevar, nu stiam sa lucrez cu WordPress.com, pt ca nici nu-ncercasem, aloo… Si nu, nu sunt, pe bune, un mare expert in constructii de bloguri. Nici pe departe…

      In ce priveste intalnirea cu maestrul Devis Grebu – care are egzact varsta tatalui meu si-a prietenului nostru comun, Nichita, dar care e vesnic tinar, ca orice artist autentic, biensur… -, aici e mana destinului pur, mey, asa cum tot mana soartei a fost si-atunci cand m-am intalnit cu tine, cu Nichita, cu Volo, cu Manolescu sau cu Iaru (dar si alaltaieri, cand ma certai cu S.Cucerai, cel care a scris candva „Interviu cu un destin”, vai…)

      Nu crezi… ? 🙄

      Hai, c-am fugit…! Am si io oaspeti de seama… oops

    • Dorin Tudoran Says:

      @ AVP

      „Care-i problema?”, intrebi.
      Am mentionat vreo problema?!?
      Deci: „Problema -nema; Nema – problema”.

      Ca te-ai certat cu dl Sorin Cucerai, nu stiam. E o veste proasta. Daca-mi permiti – chiar foarte proasta,

      Da, da – cum zici, mana soartei…

    • Florin Iaru Says:

      AVP, chiar nu înţeleg nimic. Eu n-am nici o problemă cu audienţa. Dacă aveam, intram zi de zi la zoso, să mă împărtăşesc din bucuriile agramate ale mulţimilor. Făceam un blog cu porno şi spume la gură, flămînzeam la tastatură, imploram vecinii, tweeterii şi facebukiştii să mă viziteze, dădeam premii etc. Tot ce am spus presupue dorinţa mea sinceră de a NU fi niciodată artist al poporului.

  6. Inima-Rea Says:

    N-am pic de apetenţă pentru „brand” datorită izului său comercial, păstrat chiar şi-n cutele a ceea ce numeam – cîndva – prestigiu, valoare, simbol naţional. Prostii – recunosc…
    N-aş putea avea, deci, mai puţină apetenţă pentru brandul patriarhal. Odată proclamat, brandul este infailibil, se-nscrie în Cartea Drepţilor.
    Iată de ce socotesc că brandul Doinea Cornea este greşit utilizat în controversa brandurilor Tismăneanu-Oprea.
    Pentru mine, d-na Cornea este o bătrînă cu o minunată poveste de tinereţe – un personaj literar, aproape. De aceea cred că era de evitat împrejurarea că făcea parte dintr-un consiliu căruia nu-i putea conferi expertiză ori putere de muncă, doar garanţii morale. De ce-ar fi avut consiliul – institutul lui Oprea, în întregul său – nevoie de asemenea garanţii cînd avea a-şi construi un renume, a deveni un brand el însuşi? Fiindcă aşa se face, probabil.
    Dacă e să recunosc o calitate brandului, trebuie să-i neg infailibilitatea. Atunci, pot acepta că brandul este perisabil, ca orice marfă, căci „piaţa” îl cere o vreme, după care nu-l mai. Ajung, astfel, să pot testa imposibila idee că pînă şi Doinea Cornea se poate înşela. De fapt, şi d-l Tudoran recunoaşte a nu-i fi-mpărtăşit alegerea politică din ultimul timp.
    Încolo, lucrurile sînt clare – flamura victorioasă mătură totul în calea-i glorioasă.
    A quoi bon chercher de comprendre/ Quand c’est fini, c’est fini (Hugues Ofray, jadis).

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Inima-Rea

      Atentia: n-am spus ca dna Cornea s-a inselat. Am spus doar ca optiunea electorala a Domniei sale nu a fost si a mea.

      Cred ca este vorba de Hugues Aufrey, nu? A cantat si la una din editiile Cerbului de Aur.

      Sau, ma insel…

  7. Zoe Petre Says:

    Mă tot gîndesc de cîteva zile că ar trebui să inventăm o formă cu totul nouă de protest în sprijinul lui Marius. Nici dacă pichetăm sediul IICCR nu cred că le mai pasă, și lucrul cel mai înspăimîntător îmi pare a fi această absență totală de rușine. Parcă pînă și lui Iliescu în 1990 îi păsa de proteste, măcar cît să aducă minerii peste noi. Acestor lupi tineri al FSN îmbătrîniți în rele nu le mai pasă nici cît negru sub unghie de nimeni și de nimic.
    Provoc la reflecție pe toți cei cărora le pasă: ce-am putea face să-i clintim din nesimțirea asta sufocantă?

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Zoe Petre

      Este foarte greu de ghicit calea prin care sa mai poata fi determinata o reactie. In structurile lipsei de reactie au intrat si oameni care, pana mai ieri, alaltaieri, cereau ei insisi o… reactie.

      Sigur, o fac si acum, la modul strict enuntiativ, pentru a „dovedi” ca, desi acolo, ei sunt cu sufletul aici…

      Simplu: legea barbutului politic: invingatorii iau totul, chiar daca a fost o victorie cu 50,5 la 49,5.

      Dupa opinia mea, in legatura cu IICCMER nu se mai poate face nimic. Singurile schimbari vor veni din interior si vor incerca sa faca institutul mult mai putin vulnerabil la politizarile celorlalti, fiindca pina atunci va fi „alt institut” care nu se mai poate supune reglementarilor de demult…

      Marius ar trebui sprijinit sa se linisteasca (Dumnezeule, ce „solutie”!), sa-si faca un plan de actiune, sa incerce sa se alature unei echipe sau sa formeze o noua echipa care sa duca cercetarile incepute mai departe. Ma intreb de ce nu s-ar gasi finantatori pentru astfel de micro-proiecte, precis desenate si implicand mai putina infrastrctura organizationala…

  8. Maria Says:

    Brand de tara o fi fost Doamna Cornea si atunci cand a sustinut neconditionat alianta dintre Crin si Geoana la Timisoara!
    Brandul e brand, nimic de zis, insa nu intotdeauna (si nu neaparat) are conotatii pozitive.

    • Florin Iaru Says:

      Nu-i obligatoriu să-l fi sprijinit din convingere. Uneori faci lucruri şi din reacţie, din scîrbă, din dispreţ. Calculezi să alegi răul cel mai mic. Se prea poate ca, petru a alege aşa cum a ales, dna Cornea să fi gîndit ceva mai profund. Dumneavoastră, doamnă, dacă aveţi simpatii politice, nu aveţi şi îndoieli sau ruşini?
      Puteţi accepta asta? Sau să vă întreb ce e mai grav: o alianţă psd-pnl sau pdl-scursuri din pnl-psd?
      Vă asigur că nu am nimic de împărţit cu dvs. Dar am remarcat cu neplăcere că „alegerea” dnei Cornea a incriminat-o în ochii dvs. În timp de DT doar a remarcat o diferenţă de păreri.

    • victor L Says:

      @ Florin Iaru,
      cu umilinta va amintesc: si lui Dumnezeu ii e contestat brandul (universal).
      Nu cred ca doamna Doina Cornea e fara greseala; principalul e sa nu i se conteste meritele si, pentru eventuale abateri, sa nu-i fie nerecunoscut meritul.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Maria

      In cazul dnei DoinaCornea, brandul are conotatii foarte pozitive!

  9. Maria R. Says:

    @Zoe Petre:doamna Profesor,ati pronuntat termenul cel mai potrivit”nesimtire sufocanta”.
    Sunt uluita cat de des citesc sau aud cuvinte proaste,nesimtite,la adresa unor oameni care s-au comportat curajos in vremuri ticaloase.
    Nu mai amintesc de indiferenta manifestata fata de ideea de a se face macar acum dreptate.

  10. maria Says:

    D-na Zoe Petre ,

    Eu cred ca D-l Emil Constantinescu ar putea sa gaseasca o solutie in chestiunea asta , el cunoaste problemele din interior .Cred de altfel ca si dvs. ati facut destul in perioada 1996-2000 cat timp ati fost alaturi de el..
    Eu una nu mi-am pierdut speranta ca d-l Constantinescu va ajuta la deconspirarea structurilor.

  11. de nicaieri Says:

    Domnule Tudoran, jos palaria ! Multumesc.

    Foarte grea intrebarea pusa de dna Zoe Petre. Cred ca ar fi utila scrierea unei carti despre preluarea IICCR. O carte care sa contina toata istoria din spate: confiscarea temei anticomunismului si folosirea ei in alegeri, transformarea (reusita ?) a unui personaj (cu unele merite) intr-un simbol al unei decomunizari care intirzie, indepartarea si injurierea dizidentilor adevarati, aparitia unui nou stil propagandistic, a unor noi propagandisti si a unei noi propagande. Si multe altele. O carte scrisa de mai multe personalitati care sa gireze (si) moral obiectivitatea celor scrise. O carte care sa faca un lucru simplu: sa spuna exact ce s-a petrecut.

    Ma gindesc la ipoteza ca unul dintre „noii rollerieni” sa fie invitat sa scrie prefata … . Glumesc, desigur.

    Ma gindesc si la un posibil titlu: „Rinocerii oranj”.

    (Simple planuri. Cartile nu rezolva nimic – imi spune o voce. C)

  12. Shadow Says:

    @Dna Petre

    Pamfletul si gluma sunt cheia pt a lupta impotriva „nesimtirii sufocante”. Raspunsul „altfel” nu de genul celui „portocaliu”. Raspunsul in gluma, panfletar, fin, ironic. Boala „nesimtirii sufocante” are un puct slab. Aroganta „nesimtitilor” :-). Rasul si luarea lor in ras dar nu „hahaitul” nu ii va „lecui” ci ii va face sa „gandeasca” inainte de a deschide gura. Inainte de a aplica „idei” care coboara direct din perioada comunista. Avem nevoie de Catavencu, omul nu revista :-).

  13. mihai rogobete Says:

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7010190-guvernul-decis-declasificarea-ultimelor-documente-din-dosarul-revolutiei.htm?cfnl=

  14. de nicaieri Says:

    @ Shadow

    Daca imi permiteti, v-as contrazice putin. Uitati ce scria Caragiale din Germania, pe la 1907 …

    „…începem o altă istorie mai puţin veselă decât cea de până
    ieri; râsul şi gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca
    altădată faţă cu cele ce se vor petrece în lumea noastră
    românească. Copiii noştri vor avea poate de ce sa plângă – noi am
    râs destul.”

  15. Shadow Says:

    @de nicaieri

    Nu ma refeream la „veselia” istorica romaneasca. Ea poate fi oricum numai vesela nu. Ma refeream doar la modul de a lupta impotriva „nesimtirii sufocante” bazandu-ma pe aroganta nesimtitilor. Daca nu o facem azi(tarziu), maine copii nostrii vor plange si mai mult.
    Considerati ca e doar „haz de necaz” daca vreti dar implicatiile pot fi doar sanatoase pe termen lung.

  16. Vasile Gogea Says:

    Cred ca Dorin Tudoran a pus (inca o data) degetul „pe rana”! Si inca de „rana”: „Impingerea intr-un imaginar din ce in ce mai halucinant”, sub umbrela garantarii unei „stiintificitati obiective” a unui demers care
    institutionalizase o atitudine morala fata de o anumita realitate!
    Chiar si o cercetare a masacrarii cailor in primii ani ai colectivizarii nu poate sa se fereasca de un anumit acompaniament emotional!
    Cu atit mai putin, atunci cind e vorba de asasinarea unor oameni, ca expresie a unei politici de stat, la scara de masa atitudinea nu poate fi exclusa.
    In tot acest proces (in toate sensurile) „exactitatea” nu se poate substitui adevarului. Si, cred ca in cautarea si aflarea adevarului (cu atit mai mult a unui adevar care acuza) „bibliografia” conteaza mai putin decit „biografia”. Pentru ca, la rigoare, in aceasta „aventura” nu se plateste cu „o catedra” sau un titlu academic, ci chiar cu viata! (Vezi cazul Maries – pe care l-am implorat inca o data sa suspende greva foamei.)
    Da, Marius Oprea ar putea continua „pe cont propriu”, deschizind o „lista publica de subscriptie”: trebuie sa renuntam la „a ne mai da viata” pentru adevar si sa ne antrenam sa traim pentru el.
    Asa cred, dar cine stie daca nu ma insel si eu.

  17. Dorin Tudoran Says:

    @Vasile Gogea

    „…trebuie sa renuntam la “a ne mai da viata” pentru adevar si sa ne antrenam sa traim pentru el.”

    Vorba mare, Vasile! Sa ne antrenam sa traim pentru adevar…

    O intrebare – fotografia pe care mi-ai trimis-o acum catva timp, ai trimi-s-o pe e-mailul de acasa sau pe cel de la birou?

    Imbratisari!

  18. lucian burjuiul Says:

    @ Shadow
    Din pacate hazul de necaz il ajuta doar pe cel care se foloseste de el sa depaseasca momentul. E ca si cum ti-ai pune batista la nas ca pute de trazneste cand treci prin dreptul sediului IICCR. Tu iti faci un bine, tinandu-ti respiratia, iar cei ce mesteresc in sediul cu pricina cautand zelos si febril „comunisti rai” numai buni de crucificat… nu dau doi bani.
    Hazul de necaz, ironia, pamfletul sunt mijloace de protest mult prea subtile… dar ce pacat ca nu-si ating tinta. Ma duce cu gandul la „Noi cu noi si ei cu ei”! Picaturi de apa curata care se pierd intr-un ocean de nesimtire sufocanta.. Ei nu baga in seama grevele darmite sa-i deranjeze o ironie…

  19. Vasile Gogea Says:

    La comcast.net
    Te imbratisez!

  20. Dorin Tudoran Says:

    @ Vasile Gogea

    Multam si numai bine!

  21. Shadow Says:

    @Lucian

    Hazul de „prostie”, hazul de deficiente de argumentatie, hazul de „hei rupism” si el tipic romanesc loveste mai tare decat grevele si „luptele de strada”. Ironia deranjeaza si a deranjat mereu. Au aparut si „bancuri” care nu mai existau de pe vremea lui ceasca, ba mai mult am citit in ziar ca pana si la o reprezentatie a unui teatru de papusi au aparut ironii de genul asta. E modul de raspuns aproape automat al romanilor la „lipsa de dezbatere”, la „impunere”, la „obligatie”, etc. Aroganta cumulata cu „mandria personala” a respectivelor persoane sufera poate intr-o prima faza in tacere dar imediat dupa erupe in „urlet”. Iar electoratul invata ceva din acel urlet. Vede „adevrata fata” a celor ce conduc.

    Asta e doar opinia mea normal :-).

    • lucian burjuiul Says:

      @Shadow
      Avem pareri diferite. Poti sa bati o mie de apropouri mai mult sau mai putin acide, ei nu vor da doi bani pe ele. Fara suparare, dar astia care si-au cumparat posturile sau le-au primit cadou nu le vor ceda in ruptul capului oricate bancuri despre ei vor apare. Oricate impunsaturi vor primi nu-i vor atinge, au obrazul mult prea gros. Si nici n-ai cum sa-i schimbi ca se aleg unul pe celalalt. Ca sa-i doara trebuie sa-i lovesti unde trebuie: in sinecura. Daca le iei farfuria din fata atunci fac urat si isi arata caracterul.
      Iar ca electoratul sa vada adevarata fata trebuie sa-l faci sa deschida ochii. Trebuie sa-l convingi si pe nea Mitica care e somer si pe nea Gica care mana vacile sau trage la saiba (cine oare mai face asta!?) iar talpa tarii nu gusta apropouri si ironii subtile. Si evident nici nu intra pe bloguri. Singurul lucru care se vede foarte clar la nivelul lor e saracia si perspectiva unei saracii si mai lucii.
      Cat depre bancurile care au aparut, cele reusite sunt cu Geoana iar el e departe de a fi problema number one.

    • lucian burjuiul Says:

      @Shadow
      Desi va inteleg avem opinii diferite. Au obrazul mult prea gros ca sa-i deranjeze o ironie sau un apropo. Astia care au primit pe ochi frumosi sau au platit pentru scaunele lor caldute nu dau doi bani pe apropouri. (Doar imaginati-va cat s-ar sinchisi Becali de o ironie… ma rog, cu conditia s-o si priceapa. Sau Basescu, Udrea, EBa… ).
      Pe astia ii doare doar daca-i lovesti la sinecura. Atat. Noi cu ironiile, ei cu puterea si nesimtirea sufocanta. Noi cu noi, ei cu ei.
      Cat despre bancuri… tare mi-e teama ca majoritatea lor sunt cu Geoana si el nu e „raul” care conteaza.
      Mi-e teama ca lucrurile se vor misca atunci cand talpa tarii, la nivel individual, va realiza ca nu mai are nimic de pierdut daca le schimba freza astora. Ca ei de bunavoie nu se vor schimba…

  22. de nicaieri Says:

    @ Vasile Gogea

    Cred ca sintem inca in situatia in care numai actiunile de sacrificiu urnesc lucrurile. Fara oameni precum dl. Maries nu se intimpla absolut nimic. Si eu sper din toata inima sa inceteze greva cit mai curind.

    Mecanismele institutionale nu functioneaza.

    Cum poate fi gindita o solutie care sa repare eliminarea lui Marius Oprea pe motive „stiintifice” ?

    Numai o noua greva a foamei, facuta de altcineva. Antrenamentul pare sa fie, cred, „imitarea” maestrului.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ de nicaieri

      Atentie: greva foamei este un subiect extrem de serios. Pentru mine.

  23. de nicaieri Says:

    Imi pare extrem de rau daca a reiesit ca nu il tratez cu maxima seriozitate. Nu am vrut sa impietez cu nimic prin ce am spus. Regret sincer raul facut.

  24. Riddick Says:

    Of, ce mai zavistie… vorba aia, copilul cu mai multe moaşe…

    • Hantzy Says:

      Ha, ha, ha! Ai vrut sa zici ceva inteligent, ai lasat-o-n coada de peste si-a iesit ca pruncul e invidios pe taica-sau!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: