PROPUNERE

Excelenței Sale

Dlui Emil Boc

Prim-ministru al României

Excelență,

Dreptul dumneavoastră de a numi conducerea I.I.C.C.M.E.R. este și rămâne unul inalienabil. Criteriile pe baza cărora ați luat hotărârea și cum ați pus-o în aplicare rămân – pentru mulți, inclusiv pentru mine – discutabile. Eliminarea vocii societății civile din demersul recuperării, interpretării și asumării unei perioade tragice din istoria României  constituie o hotărâre de neînțeles.

Pentru a atenua temerile că structura politic monocoloră instalată la conducerea institutului și puterile discreționare acordate Președintelui Consiliului Științific – conducătorul de facto al instituției – pot împinge activitatea institutului în direcții nepotrivite, fără posibilitate de recurs ori șanse de redresare a unui asemenea curs nedorit, îmi iau îngăduința de a vă face, public, o propunere:

A. Constituirea unui Consiliu de Onoare, alcătuit dintr-un număr egal cu numărul membrilor Consiliului Științific plus 2.

B. Acel ”plus 2” va asigura paritatea cu numărul membrilor Consiliului Științific plus Președintele Consiliului Științific și Președintele Executiv al institutului.

C. Consiliul de Onoare nu se va subordona niciuneia din structurile institutului – Consiliul Științific ori Comitetul Executiv Director.

D. Consiliul de Onoare nu va avea în subordine niciuna din structurile institutului – Consiliul Științific ori Comitetul Executiv Director.

E. Consiliul de Onoare va fi o structură consultativă.

F. Consiliul de Onoare va fi alcătuit din reprezentanți ai organizațiilor civice și cercetători independenți.

G. Membrii Consiliului de onoare vor fi personalități neangajate politic.

H. Propunerile pentru calitatea de membru al Consiliului de Onoare vor veni din partea unei structuri independente politic.

I. În confirmarea membrilor Consiliului de onoare, Excelența voastră, Președinția, Consiliul Științific și Comitetul Executiv Director  al institutului nu veți juca nici un rol.

J. Confirmarea Consiliului de Onoare al institutului va fi făcută de Parlamentul României.

K. Consiliul de Onoare va avea dreptul să primească sesizări în legătură cu încălcarea deontologiei profesionale de către membrii Consiliului Științific și cei ai Comitetului Executiv Director.

L. Consiliul de Onoare va avea dreptul și obligația de a se autosesiza în legătură cu încălcarea deontologiei profesionale de către membrii Consiliului Științific și cei ai Comitetului Executiv Director.

M. Consiliul de Onoare va avea dreptul și obligația să aducă la cunoștința Consiliului Științific și a Comitetului Executiv Director obiecții în legătură cu activități ori poziții ale institutului ce ridică sau pot ridica semne de întrebare în legătură cu echidistanța politică, nepolitizarea cercetării, necolorarea politică a investigațiilor și rezultatelor date publicității în formă de documente, analize, comunicate, volume etc.

N. Consiliul de Onoarea va avea obligația să clarifice asemenea situații și să contribuie la îndepărtarea unor îngrijorări ale opiniei publice prin consultări directe, transparente și purtate în deplină bună-credință cu membrii Consiliului Științific și cei ai Comitetul Executiv Director.

O. În cazul în care va considera inacceptabilă poziția Consiliului Științific și a Comitetului Executiv Director  față de asemena îngrijorări, Consiliul de Onoare are obligația ca, prin votul majorității simple a membrilor săi, să comunice opiniei publice poziția pe care se situează în legătură cu obiecțiile aduse la cunoștință Consiliului Științific și Comitetului Executiv Director.

P. Mandatul Consiliului de Onoare al institutului va fi de exact durata mandatelor Consiliului Științific și Comitetului Executiv Director.

Q. La începutul mandatului, fiecare membru al Consiliului de Onoare va semna un document prin care se angajează să se abțină de la declarații publice și activități ce pot dăuna imaginii institutului.

R. Consiliul de Onoare va avea dreptul și datoria să se autosesizeze în legătură cu declarații și activități incompatibile cu mandatul de membru al consiliului și să atragă atenția membrilor în culpă.

S. Consiliul de Onoare va avea dreptul ca prin vot cu majoritate simplă să excludă din rândurile sale membrii ce încalcă, în mod repetat, statutul consiliului. Excluderile se vor face doar pe baza unor dovezi peremptorii.

Excelență,

Cum sunt autorul acestor rânduri, îmi asum obligația de a refuza ca numele meu să apară pe lista de propuneri pentru Consiliul de Onoare al I.I.C.C.M.E.R. În același timp, consider că foștii membri ai consiliilor I.I.C.C.R. și I.N.M.E.R. nu trebuie să cadă sub incidența acestei restricții.

Activitatea I.I.C.C.M.E.R. și rezultatele muncii institutului sunt mult prea importante pentru felul în care România își va recuperea, interpreta și asuma o perioadă tragică a istoriei sale pentru ca tocmai vocea societății civile să fie exclusă cu desăvârșire din acest demers.

Voi prezenta spre dezbatere publică această propunere prin intermediul site-ului Asociației 21 Decembrie 1989, printre ai cărei membri de onoare mă număr. Astfel, în forma lor finală, litera și spiritul acestei propuneri pot reprezenta mai mult decât opiniile celui ce vă trimite aceaste rânduri.

Vă mulțumesc pentru atenția pe care ați putea să o acordați acestei propuneri,

 

Dorin Tudoran

Washington, DC

6 martie 2010

Anunțuri

Etichete: , , , ,

31 răspunsuri to “PROPUNERE”

  1. farfuridi Says:

    L’honneur, c’est la vérité. N’est-ce pas, Monsieur Boc (Tismaneanu) ?

    Nu gasesc nici un motiv pentru care readucerea societatii civile in cadrul IICCMER sa fie refuzata. Dar absolut nici unul. Excelenta propunere, domnule Tudoran.

  2. niku_elektriku Says:

    dom’ tudorane, da’ muncisi, bre, nu jucarie !
    pin’ s’o pune ‘n aplicare ce propusesi mata (un nou cnsas care vedem ce bine functzioneste, cu tot cu tutela parlamentara ! ba, chiar din contra, as putea io zice…) vine 2012, nu anu’ fatidic, ci cel ‘lectoral, si, deci, poa’ sa vie ‘napoi alde m. oprea plus madam memorialu’ durerii (…) din decembrie ’89 (aia de avea, impreuna cu vartan, burtea,&co emisii inaltzatoare pe tvr chiar in zilele premergatoare lovilutzii, moartea actualii constitutzii).
    de ce nu’l lasatzi pe t (…) si gashka lui de profitori sinecuristi sa’si rupa gitu ?
    ca milos vad ca nu sintetzi
    stiu ca ma bag ca musca’n turu’ unu al alegerilor, da’, oricum, tot m’atz banatara, asa ca v’o spun doar intre patru/opt ochi, ca si eu am ochelarii pe nas

  3. Liviu Antonesei Says:

    @) Dorin Tudoran

    Propunerea ta mi se pare excelenta, ar mai putea risipi din ingrijorarile multora dintre noi in ce priveste viitorul Institutului dar, din pacate, nu cred ca va fi adoptata. Nu neaparat din vointa premierului, cit din cea a acelora care i-au dictat deciziile de pina acum in chestiunea IICCR privind fuzionarea, schimbarea statutului si a vechii conduceri.

  4. victor L Says:

    Propunerea poate fi socotita (foarte) buna. Dar.
    O sa se iveasca dubii asupra cui va propune Consiliul de Onoare, si chiar asupra lui, asupra membrilor sai.

    La „L”: Consiliul de Onoare va avea dreptul și obligația de a se autosesiza în legătură cu încălcarea deontologiei profesionale de către membrii Consiliului Științific și cei ai Comitetului Executiv Director.
    Dar asupra deontologiei profesionale a membrilor C O cine se va sesiza?

    Scurtele mele observatii (si cite nu se vor mai ivi!) nu sint nod in papura, ci sigure obiectii pe parcurs.

  5. radu Says:

    Andrei Plesu, „Incompatibilitati”, in „Adevarul”, 3 martie 2010

    „Usurinta cu care un om atat de productiv ca Marius Oprea e „disponibilizat”, in loc sa fie folosit in echipa cu altii, a caror valoare e, de asemenea, incontestabila, mi se pare una dintre cele mai triste specii de risipa autohtona, fara justificari de fond si fara perspectiva de reusita”.

    Pacat ca inmultirea unor asemenea semnale nu le spun nimic celor care l-au indepartat pe Marius Oprea.

    E de salutat vointa dvs. de a face tot ce poate fi facut pe calea propunerilor rationale, constructive si rezonabile. Ar fi bine sa reusiti, dar cred ca va faceti iluzii in privinta bunei credinte a Guvernului Boc.

  6. radu Says:

    „nu le spune nimic” – sorry, eroare de tastare

  7. raduhumor Says:

    Cam tardiv…

  8. delaepicentru Says:

    Domnii mei!, încercînd să vă arheologaţi în istoria recentă cu parole goale de conţinut, certîndu-vă pe scheme de personal, organigrame, bugete, şi consilii de onoare, pierdeţi esenţialul.

    Care e esenţialul? Esenţialul e că adevărul trebuie cunoscut de toţi, iar voi vreţi să scormoniţi, numai voi, cu instrumente de secol XIX, într-un maldăr de hîrţoage împînzite deja de mucegaiuri, acarieni şi limacşi, apoi să vă învinuiţi unii pe alţii de lipsă de eficienţă. Nu vă pasă de degradarea rapidă a hîrtiei (inevitabil acide) ce, într-un viitor previzibil va fi fărîme provocatoare de strănut şi anafilaxie.

    De ce atîta zavistie? Pentru că pretindeţi un monopol. E drept, azi, într-o nouă prezentare, un monopol supervizat de societatea civilă (uneori în civil) dar tot un monopol. Mersi! Era monopolului corporatist a apus demult. Ea continuă eficient doar în China, Iran şi Coreea de Nord.

    Ce cer eu? Democratizarea accesului la arhive.

    Cum? Sunt sute de mii de virtuali voluntari, ce vă pot face viaţa uşoară prin simpla digitizare a documentelor de acolo, dar îi ignoraţi sistematic.

    Insitutul pe care vă certaţi azi ar fi putut să nici nu existe. Cu ce ar putea fi înlocuit? Cu un mic atelier, format din scanere de file şi de microfilme, cu servere şi reţele de comunicaţii. Tehnica de digitizare de mare productivitate datează încă dinaintea Institutului Gauck. O refuzaţi sistematic. Vă sunt mai dragi xeroxul, ştampila, ghişeul, şedinţa şi sinecura.

    Destul cu smotoceala! Vă prezint pe scurt viziunea mea despre cum se pot exploata arhivele. Iată cum:

    Paginile şi microfilmele se scanează şi se transformă în fişiere-imagine. Veţi constata că programele OCR sunt aproape inutile în transpunerea corectă a literelor dactilografiate, sau a scrisului de mînă, în biţi. Însă situaţia nu e disperată. Platforma informatică poate sparge fiecare pagină în fragmente. Voluntarii ce vor participa la digitizarea manuală vor putea lucra de acasă la conversia literelor-imagine în litere-ASCII. Fiecare fragment de pagină este trimis aleator pe monitorul unui voluntar. Volunarul nu ştie din ce dosar a fost scos fragmentul. El nu are decît să copieze toate literele din imagine şi să-i returneze platformei textul corespunzător în ASCII. Puzzle-ul va fi apoi reintegrat în platformă.

    De ce fragmente de pagină şi nu pagina întreagă? Pentru că nu toate informaţiile sunt inocue. Închidem astfel gura pudibonzilor.

    Cum ne dăm seama de reaua voinţă a voluntarului sau de erorile la digitizare? E simplu. Acelaşi fragment va trece de trei ori prin mîna a trei voluntari diferiţi. Probabilitatea ca acelaşi fragment să încapă de două ori pe mîna aceluiaşi sabotor/ căscălău e infimă.

    La sfîrşitul ciclului de digitizare se va obţine o imensă bază de date, cu fotocopii şi texte. Pentru arhiva CNSAS, am socotit cam 40-200TB. Să recunoaştem că nu e mare scofală în ziua de azi.

    Baza de date nu va fi doar monopolul istoricilor, ci poate fi consultată, fără boli respiratorii şi dermatite, nu numai de către istorici, dar şi de: sociologi, psihologi, medici ş.a. Va putea fi consultată şi de cercetători autsaideri, aflaţi la mii de kilometri distanţă.

    Odată digitizate fondurile arhivistice, toţi profesioniştii în ale cercetării, interesaţi de trecut, vor intra în competiţie fără handicapuri. Măiestria lor va fi dată de cît de geniali sunt în întocmirea aparatului maieutic (citeşte interogaţii în baze de date) iar nu de sistemul de relaţii, apartenenţele politice, sforăria şi peşcheşul.

    S-ar putea ca, aliniaţi în felul acesta, Marius Oprea şi Vladimir Tismăneanu să nu mai fie atît de geniali pe cît îi credem acum (de ne fac să ne certăm între noi). S-ar putea ca, dimpotrivă, ei să devină şi mai proeminenţi decît acum. Mai mult, orice relativizare abuzivă a rezultatelor cuiva, punerea la îndoială a unei epistemologii altminteri fără cusur, pot fi descurajate prin simpla probare a reproductibilităţii rezultatelor cercetării.

    Aşadar, domnilor, dacă nu vreţi suspiciuni, personalizări, controale ale societăţii civile şi consilii de onoare, risipă şi birocrăcire ştampilară, urmaţi-mă! Vă trebuie niţel curaj şi sinceritate cu voi înşivă.

    (Mamă, ce comentariu bun am scris! Ia, să-l postez şi pe blogul meu.)

    • raduhumor Says:

      @Marius
      Ideile tale sunt foarte bune si , de ce nu , mai pot fi introduse si alte probleme tehnice, dar in final ar trebui ca oricine intra pe Internet sa-si poata alege nume si perioade pe care sa le poata studia sau cerceta.
      Propunerea am facut-o si eu inca de acum trei ani, dar nimeni n-are interesul ca acest monopol sa fie spart, iar cei care pierd suntem noi, societatea civila care ramanem la mana unor interpretari personale a celor care au acces la aceste documente.

    • farfuridi Says:

      @ delaepicentru

      Dupa parerea mea, cunoasterea si intelegerea unor informatii (digitalizate sau nu) este diferita de acele informatii. Paradigma Dvs. pozitivista e mult mai aproape de secolul al XIX-lea decit credeti.

      Fara oamenii cu marote („stiinta”, „digitalizare”, etc.), viata ar fi plictisitoare. Glumesc, desigur. Sa nu uitam destinatia corecta a acestei institutii: investigarea crimelor comunismului si aducerea in justitie a celor vinovati.

      Cit despre „stiinta” si obiectivitate …, nimeni nu ne poate garanta ca paradigmele de cercetare ale noii echipe nu vor deveni peste 30 de ani niste simple exotisme (metodologice) in istoria stiintelor sociale.

      De asemenea, nimeni nu ne poate garanta ca un medicament anti-ideologie va putea sa trateze si „noile tulpini” ale vechilor ideologii. As incheia spunind ca istoria este diferita de informatica. Din fericire …

      Ginduri bune ++;

    • farfuridi Says:

      … cunoasterea si intelegerea … sint diferite de …

  9. Dorin Tudoran Says:

    @ delaepicentru

    Cum ar putea un consiliu strict consultativ, fara nici o functie executiva, sa devina o forta monopolista e greu de inteles?!?

    Dar de ce nu s-ar incerca si alte formule?

  10. delaepicentru Says:

    Cu tot respectul, tocmai v-am propus o cu totul altă formulă, în care, însăşi noţiunea de consiliu devine caducă.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ delaepicentru

      Nu cred ca formula dvs. face, automata, caduca formula unui consiliu de felul caceluia propus de mine. In orice caz, decizia nu este la dvs. sau la mine. „Formulele” trebuie propuse celor ce iau decizii [[ noi doar discutam.
      Pe luni…

  11. radu serafim Says:

    Cred ca Boc ar fi mai interesat sa primeasca niste propuneri care sa il ajute sa rezolve nemultumirile materiale uriase ale populatiei, adusa in proportie de peste 60% sub pragul cel mai de jos al saraciei, a copiilor internati cu miile in spitale datorita malnutritiei (din presa, miercuri, 26 februarie 2010: „Sărăcia în care se zbat mii de familii din judeţul Neamţ, promiscuitatea sau neglijenţa de care au dat dovadă părinţii a făcut ca 274 de copii, cu vârste de până la trei ani, să ajungă la spital anul trecut după ce au suferit de foame”),
    a salariatiilor carora le-au fost micsorate lefurile substantial, a milioanelor de pensionari care au pensii umilitoare si criminal de mici, a sutelor de mii de actuali si viitori someri, a sutelor de mii de analfabeti, a zecilor de mii de patroni care au dat faliment numai in 2009, datorita unei politici fiscale nimicitoare, a insolvabililor datornici la bancile tot mai lacome si inumane (tot din presa: „1 Martie 2010 … Un barbat, din Cluj, de 39 de ani, a fost gasit spanzurat in propria locuinta pentru ca nu avea cum sa restituie datoriile de 3.000 de lei”) ,etc. Si toate petrecute intr-o tara cu multiple bogatii naturale (comparand-o, sa zicem, cu Grecia, care traieste-acum ea este muribunda-doar din traditie si turism).
    Totusi, n-as baga mana in foc ca propuneri in aceste zone explozive l-ar interesa intradevar pe Boc, dar cu siguranta pe majoritatea romanilor, pe cei aflati in afara jafului national, i-ar ajuta prin solutii venite din partea unui roman care traieste de ani buni intr-o democratie consolidata. Ati putea retrai, cu o alta complexitate, fireasca nivelului superior al actualei societati „mult mai lateral dezvoltate”, si deci si cu alte satisfactii, sentimentele incercate in timpul dizidentei anticomuniste.
    E instructiva si evocarea, pedepsirea etc. crimelor si criminalilor de acum 50 de ani, 40 de ani, 30 de ani, dar crimele de acum 20 de ani, 10 ani si de azi sunt adevaratele preocupari ale noastre, ale celor care le traim, le induram si de multe ori ne ucid, la propriu, nu la figurat. Restul dezbaterilor fac parte dintr-o lume paralela.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Radu Serafim

      Lucrurile nu se fac prin excludere, ci prin includere. O preocupare nu inlatura alta. Evbident, fiecare guvern isi stabileste cum gaseste de cuviinta prioritatile.

    • radu serafim Says:

      @Dorin Tudoran
      Inteleg ca, in mod laudabil,nu excludeti si astfel de preocupari. Astept cu speranta si nerabdare.
      Din stupizenie si lacomie, prioritatile guvernelor de dupa 1990 au fost jaful si aducerea tarii in pragul falimentului (privatizarea integii tari pe nimic, venituri la buget numai din impozite, indatorarea cu peste 60 de miliarde de euro etc.). Prioritatile celor ca dvs., a oamenilor ce si-au dorit intotdeauna pentru Romania o „societate deschisa” si prospera, cum se pozitioneaza?
      „Cu maine zilele-ti adaugi,
      Cu ieri viata ta o scazi,
      Dar ai cu toate astea-n fata,
      De-a pururea, ziua de azi.”
      Alte varii dezbateri, poate prioritare pentru cativa , fac parte dintr-o lume paralela. Pentru romanul de rand, chiar daca de multe ori sunt desfasurate prin eficientele mijloace media in tonalitati isterice, cu tendinte de a crea psihoze colective, in speranta unor finalitati deturnante, ele nu mai exista.

  12. George Serban Says:

    Va propun sa adresati scrisoarea si liderilor grupurilor parlamentare din Senat si Camera deputatilor. O propunere legislativa ar putea atrage atentia.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ George Serban

      Eu doar am pus pe hartie niste ganduri (o propunere(. Am trimss-o Asociatiei 21 Decembrie 1989, al carei membru de onoare sunt, sa o posteze de site-ul asociatiei si sa ceara opinii, recomandari etc. Din acest punct inainte este la latitudinea celor interesati sa trimita propunerea si liderilor grupurilor parlamentare

  13. delaepicentru Says:

    Temă pentru luni:

    Dragă domnule Tudoran,

    Sunt două feluri de a ne da cu stîngul în dreptul. Minimalizarea unei probleme, sau supralicitarea ei. Soluţia propusă e mine, spre deosebire de a dumneavoastră, nu ţine nici de una, nici de cealaltă. Ea constă în ieşirea dintr-un tipar ce s-a dovedit păgubos, fie că simplifici, fie că nu.

    Preiau din memorie: Ca membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie (şi eu era să fiu strivit pe 21 la Dales, dar nu m-am asociat. Mă rog, asta e altă poveste.) cum ziceam, în anul 2006, poate că ar fi fost nimerit să-i atrageţi atenţia domnului Mărieş că, după ce procurorul militar Voinea declara la Radio MixFM că mai are cteva virgule şi dosarul va fi gata, domnul Mărieş a supralicitat în mod păgubos capetele de acuzare îndreptate împotriva lui Ion Iliescu. A cerut, nici mai mult, nici mai puţin decît inculparea sa pentru genocid. Nu zic că acuzaţia s-ar fi abătut prea mult de la definiţia genocidului din dreptul penal, ci vreau să arăt că supralicitarea duce la încurpenirea* dosarului penal, după cum ştiţi, nici acum definitivat. Prin supralicitare se formează un hăţiş de nepărtruns. Toată munca de cercetare penală se reia, ca urmare a unei năzăreli greu de demonstrat chiar şi în cazul Armeniei (1915).

    Justiţia e o lighioană ciudată. Îi spui o gugumănie, iar ea o ia de bună. Îşi face conştiincios treaba, cam ca procurorul Voinea, şi-ţi dă răspunsul după 85 de ani.

    Aşadar, dragă domnule Tudoran, dacă vreţi adevăr, sfatul meu prietenesc e să nu supralicitaţi. Comutaţi paradigma, astfel încît să creşteţi eficienţa cercetării într-atît, încît, adevărul istoric să lase mult în urmă adevărul juridic. Cum? Aveţi mai sus soluţia tehnică. Pentru torţionari, pedeapsă mai mare decît cea penală este blamul rezultat din munca migăloasă şi anonimă a voluntarilor, în conjuncţie cu sclipirile de geniu ale istoricilor. Digitizarea dă oricărui istoric, liber, la glorie!

    ––––-
    * de la curpen.

  14. Riddick Says:

    Sunt mai multe inponderabile (necunoscute):

    -„Eliminarea vocii societății civile din demersul recuperării” (cei plecaţi erau „societatea civilă”, sau cel mult o parte din ea ?);

    -„Consiliul de Onoare nu se va subordona niciuneia din structurile institutului” (atunci, cum poate fi parte integrantă a sa – „revoltă pe Bounty” ?!);

    -„din partea unei structuri independente politic” (calitate care se va releva în timp, nu zic că n-ar fi posibil);

    -„Consiliul de Onoare va fi o structură consultativă” (şi în caz de divergenţe, „Pac! La „Războiul” ? – punctul O, ponderat totuşi de Punctul Q);

  15. Forumul de la Neptun Says:

    COMENTARIUL 1 SAPTAMANAL ( 1- 7 martie 2010 )

    Stimate Domnule Tudoran,

    La ultimul meu comentariu ( la materialul dvs „ Societati intredeschise „) , cel cu „troica” UE – NATO – RUSIA intr-o noua asezare globala, posibila propunere romaneasca originala in domeniul globalismului ( cele ne-originale sunt prea certocrate….), Victor L. imi transmite sa tin cont de de Postulatul identitatii de la Junimea. Aflu ca in fapt C.R. Motru, un continuator al junimismului, il considera central pentru cultura noastra si s-ar regasi in formula : „ Succesul nostru ca natie tine de IUBIREA DE ADEVAR, care trebuie cucerita prin fortele noastre proprii „.

    Sunt convins ca ref. la „ fortele noastre proprii „, trebuie sa tinem cont si de personalitati ca dvs. care ati infruntat „oprobiul public” odata, iar acum sunteti nevoit sa o faceti din nou…. Desi „publicul” de atunci si-a pierdut conotatia comunista, n-a pregetat insa sa o cucereasca pe cea capitalista….

    Sunt partial de acord cu Marius Delaepicentru ( nu trec toate selectiunile din materialele dvs. si din comentariile aferente saptamanii acesteia – vi le voi trimite pe email, doar „scurtircuitez”….). Democratia ciberspatiului poate fi si ea „curpenizata”, ca sa-i folosesc licenta….De aceea propunerea dvs., cea facuta de la inaltimea „ falnicilor cedrii ai democratiei „ , poate improspata puternic aerul …( Cine vrea selectiunile facute de pe blogul d-lui Dorin Tudoran in perioada 1-7 martie 2010 sa-mi transmita un mesaj pe forumuldelaneptun@yahoo.com )…Mai mult, de la acea inaltime, poate, pentru prima data in tari ca Romania, se va intelege in ce masura corporatizarea poate face bine democratiei….

    In alta ordine de idei, cred ca a sosit timpul sa adresez o „scrisoare in oglinda” si „Excelentei Sale, D-lui Nicholas Sarkozy„ , atat timp cat Romania pare mai legata, pe parte administrativa, mai curand de UE decat de SUA. Iar daca este sa ne ferim de conservatorism in politicile globale, Franta poate fi un reper important. Aceasta in contextul pe care-l cunoasteti in ceea ce priveste Franta si nemultumirile mele legate de implicarea Occidentului in evolutia Romaniei de dupa 1989. Si in contextul in care d-nul Nicholas Sarkozy scrie de un „prim-ministru roman stralucit” in cartea sa „Martor”, aceasi carte in care ne explica cum a salvat Allstom de la faliment ( ca prim-ministru a chemat marile banci la el si „le-a convins „…), firma care detine acum o subcontracanta a Metrorex si este contestata de urmasii din Romania a revolutionarilor de la 1789….

    Revenind la „Iubirea de ADEVAR„ junimista, sper ca va mai aminititi de acea SATYAGRAHA ( a cauta Adevarul…. ). N-a mers doar „praxiologic” ( d-nul D.V. a scris odata „Praxiologia afacerilor” )….. Poate merge inhamand „troica” epistemologiei, a ontologiei si a praxiologiei ( aici in sens de practica pur si simplu ), deoarece unilateral se pare ca nu pot misca sania….In acest context anunt pentru aceasta seara un nou PAS in „Luxul indiferentei”, primul dvs. material postat pe acest blog. Voi scrie in dreptul fiecarui PAS scris in „Luxul indiferentei”, alaturi de care Comentariu saptamanal a fost elaborat.

  16. neamtu tiganu Says:

    nea Dorine, nu are rost sa te zbati, „ai nostrii” au cistigat ca-ntotdeauna, rationalu, bunu simt nu are nici o sansa in lupta cu fripturistii, fanaticii. N-ai nici o sansa.

    Consoleaza-te cu faptu ca tocma victoria lor insemna sfirsitu.

  17. Iulian Capsali Says:

    Nici eu nu cred ca dl. Tismaneanu o sa vrea sa-i fie uzurpata pozitia de autoritate pe care si-a dorit-o atat. El accepta in jur doar persoane cu alta preocupare decat istoria comunismului si cred ca am observat cu totii ca practica acum doar ce a invatat inainte de a pleca din tara, cand era propagandist al UTC-ului. Nu o sa vrea dizidenti autentici pentru ca au autoritate morala si personalitate. In acest context, imi place demersul dvs. O sa se observe mai limpede ce hram (vechi) poarta dom’ profesor. Pana si dl. Plesu, care de obicei este extrem de diplomat, da semnale de iritare perplexa:

    „Aud, in alta ordine de idei, ca schimbarea conducerii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului e dublata si de o reorientare de profil: accentul va cadea nu pe „dezgroparea trecutului“, ci pe cercetarea lui pasnica, „stiintifica“, fara conotatii penale. Nu sint inca sigur ca lucrurile stau, intr-adevar, asa. Dar daca e adevarat, n-as putea decit sa ma umplu de uimire dinaintea acestui brusc acces de „obiectivitate“. Romania ar fi cuprinsa, chipurile, de un puseu de raceala academica, de un zel abstract, fara vinovati si fara victime. Sper sa nu fie asa. Dar nu m-ar mira sa fie. In materie de derapaj, sintem inepuizabili. ”

    Incapatanarea si dispretul pe care il arata vocilor din societatea civila demonstreaza, de fapt, ca democratia este, pentru dl. Tismaneanu, inca la stadiul de concept. E pentru altii, buna de folosit ca paravan. Desi foloseste manusi, mana domnului Tismaneanu emana inca miros de mancurtizare.

  18. Willy Says:

    Domnule Tudoran, păcat că ați scis inițialele I.I.C.C.M.E.R. fără să explicați ce înseamnă acestea! Mulți cititori din străinătate nu știu ce reprezintă aceste inițiale!!!

  19. delaepicentru Says:

    @Farfuridi

    Îţi propun să reflectăm asupra a ceea ce reprezintă arhivele. Ce sunt arhivele? Ele sunt o resursă de memorie. Aşa cum teritoriul unei ţări este o resursă de spaţiu. A avea teritoriu nu uşurează mişcarea în spaţiu, atîta timp cît pe teritoriu nu sunt drumuri. Aşadar, avem un bun public, teritoriul, ce nu poate fi exploatat decît dacă construim pe el bunuri de utilitate publică. Ăsta-i rolul de bază al statului în gestionarea resurselor. Nimic mai mult.

    Digitizarea arhivelor ar echivala cu construirea de drumuri pe teritoriul arhivelor. Aşa văd eu lucrurile. Nu-i cer statului să-mi greseze şi maşina, ci doar să-mi dea voie, necondiţionat, să umblu şi eu cu bicicleta mea pe acolo. Nu pe carosabil, ci pe pista de biciclete.

    A!, că pe drumurile publice pot circula şi maşini ale CNSAS? E OK. Dar, prin înfiinţarea unui CNSAS, şi a unuia sau mai multor institute de cercetare a trecutului recent, statul îşi arogă dreptul exclusiv de a exploata resursa de memorie, prin delegaţi. Mi se dă cîtă memorie găseşte de cuviinţă, sau poate restitui un mănunchi de cercetători, pe care nu eu i-am trimis acolo, şi fără să am la dispoziţie mijloace de a-i contrazice.

    Domnul Tudoran cere ca acei cercetători să fie supervizaţi de reprezentanţi ai societăţii civile. Nimic mai onorabil! Cu alte cuvinte, mie, ca reprezentant al unei organizaţii a societăţi civile formată dintr-un membru, mi se cere din nou să beau şampanie prin delegaţi pe care nu eu i-am trimis la sindrofie.

    Asta e diferenţa fundamentală a ceea ce propune domnul Tudoran şi ceea ce propun eu.

    Odată digitizată arhiva, pentru mine e mai puţin important cine scotoceşte în ea şi cu ce rezultate. Nu au decît să apară 500 de institute, toate întreţinute din bugetul statului, supervizate de tot atîtea consilii de onoare. Nu au decît să-şi frece cîte orgolii vor. Important e ca oricine să poată interpreta, aşa cum îl taie capul, resursa (arhivele), via bunul de utilitate publică (arhivele digitizate). Nu mi-e teamă de revirimentul unor ideologii criminale, atîta timp cît accesul la memorie va fi neîngrădit. La urma urmei, istoria poate legitima orice ideologie. Este curva perfectă. Pînă una, alta, nocive mi se par lucrările întocmite pe baze exclusiviste, de autori, precum Pelin sau alţi pseudoistorici, atîta timp cît eu nu le pot verifica secreţiile literare.

  20. delaepicentru Says:

    Scuzaţi, am vrut să spun Buzatu, iar nu Pelin. Am tradus greşit senzaţia de PRM.

  21. farfuridi Says:

    @ delaepicentru

    Distinse domn,

    Va multumesc pentru pledoaria pentru o faceti. Intimplator, sint destul de apropiat de ideile libertariene. Liberalizarea accesului la sursele de informatie este un lucru benefic. Dar nu este un panaceu universal. Avem – dupa parerea mea – o situatie speciala.

    Daca arhivele ar fi niste resurse economice fara impact asupra vietii noastre, asupra intelegerii trecutului si prezentului, lucrurile ar fi simple.

    Eu cred ca arhivele NU sint niste resurse economice, si nici DOAR niste resurse de memorie. Dvs. le tratati ca pe o baza de date, in care istoricii pot sa faca interogari. Si spuneti ca este bine ca toti sa aiba acces la aceasta baza de date. Nu acestei liberalizari ma opun eu. Absolut deloc. Dimpotriva.

    Fie ca dorim, fie ca nu, „memoria” – despre care unii domni vorbesc atit de apasat – nu este singurul beneficiu pe care ni-l poate aduce un document de arhiva. Fie ca dorim, fie ca nu, „uitarea” – despre care unii domni vorbesc atit de apasat – nu este singurul pacat al nostru.

    Doamna Monica Lovinescu – pe care unii domni incearca sa o transforme in stindard PD-L – vorbea, in egala masura, despre justitie si despre necesitatea pedepsei. Binele inseamna, in acest caz, nu numai memorie, ci si justitie. Raul inseamna, in acest caz, nu numai uitare, ci si iertare.

    Faptul ca discursul despre „memorie” a luat o asa de mare amploare este de natura sa imputineze sansele de existenta ale … aplicarii justitiei. Faptul ca din obiectul de activitate al noului institut au disparut TOATE activitatile care tin de justitie este mai mult decit simptomatic.

    Modul in care a fost preluat IICCR-ul de catre niste domni care se declara partizanii „stiintei”, „academismului”, „constiintei” seamana foarte mult cu constituirea unui minister al „memoriei” si al „adevarului”. De culoare portocalie.

    Binele nu trebuie impus prin instrumente politice. „Memoria” nu le poate fi inserata pedagogic noilor cetateni. Vor veni alte ideologii care ii vor gasi la fel de nepregatiti.

    Mai spuneti urmatoarele:
    „Odată digitizată arhiva, pentru mine e mai puţin important cine scotoceşte în ea şi cu ce rezultate.”

    Este total gresit. Conteaza foarte mult cine scotoceste. Conteaza foarte mult si rezultatele.

    De asemenea, spuneti:
    „Nu mi-e teamă de revirimentul unor ideologii criminale, atîta timp cît accesul la memorie va fi neîngrădit. La urma urmei, istoria poate legitima orice ideologie. Este curva perfectă.”

    Exagerati eficienta memoriei. Ea nu functioneaza ca un antivirus.

    Si minimalizati rolul justitiei.

    V-as mai spune ca orice lucru bun se poate transforma in ceva foarte rau daca este ideologizat. Ma opresc aici.

    2.

    • farfuridi Says:

      2 greseli:

      … pledoaria „pe care o faceti” in loc de „pentru o faceti”.

      de asemenea, a ramas un 2. in plus.

      sorry.

  22. delaepicentru Says:

    Domnule Farfuridi, mă simt onorat de tratamentul kilobitic pe care mi l-aţi aplicat. E drept, abordarea este una libertariană, concentrată asupra gestionării resursei. Că vă place, că nu vă place, Justiţia este un subsistem al Memoriei. Din orice unghi am privi-o. De aceea, am acordat în epistola anterioară atenţie întreţinerii şi dezvoltării „infrastructurii”. Nu ai infrastructură, nu poţi avea Justiţie, decît după „decolmatarea biologică”. Prin augmentarea rolului justiţiei, paradoxal, acreditaţi superioritatea plămînului cu alevelolele înfundate, sau chiar a plămînului fără bronhiole. Paralela nu este întîmplătoare. Memoria, precum aerul, este un bun public. Şi public trebuie să rămînă. În acest tablou, justiţia este doar un filtru, ce are o rezistenţă hidraulică mai mare sau mai mică, depinde de cum o întreţinem. Însă funcţionarea Justiţiei, tot prin liberalizarea memoriei o putem îmbunătăţi. Vă rog să observaţi că o mare parte a celor chemaţi să împartă Dreptatea, sunt ei înşişi oponenţii liberalizării memoriei. Ceea ce ridică rezistenţa hidraulică a filtrului Justiţiei. Cînd ai judecători cu cadavre în dulap, intri într-un cerc vicios. Îl poţi sparge numai prin accesul nelimitat la memorie. Mai devreme sau mai tîrziu, filtrul se va desfunda prin evidenţierea în primul rînd a gunoaielor din Justiţie. E un proces autoalimentat. O curbă riguros ascendentă a permeabilităţii, şi respectiv, descendentă, pragului presiunii de străpungere. Mă duc să trag o ţigară.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: