MICIURINISM IDEOLOGIC

Este greu de ghicit dacă foşgăielile din PDL anunţă coliziuni tectonico-ideologice ori dacă partidul-cocktail se află într-o clasică shake up the cocktail hour de după câştigarea alegerilor, carnaval în care se aruncă nu doar cu confetti, ci şi cu mici reproşuri doctrinare ori organizatorice.

Dacă până acum PDL a fost o structură concepută şi consolidată în jurul celui mai important  membru al său, Traian Băsescu, de acum înainte partidul devine preocupat de un new look, căci Traian Băsescu, liderul cu tracţiune şi portanţă extraordinare, nu mai este terorizat de câştigarea unui al treilea mandat.

Varianta ce ar linişti mulţi PDL-işti este greu realizabilă: crearea unei noii comisii prezidenţiale, care să câştige sprijinul parlamentarilor români pentru o modificare a Constituţiei, una care să-i dea şansa lui Trăian Băsescu să mai rămână încă cinci, ba, de ce nu, chiar şapte ani la Cotroceni după 2014.

Struţo-cămila PDL nu este moartă, aşadar nu poate fi pusă pe masa de laborator, analizată articulaţie cu articulaţie şi descoperit ce nou artifact politic ar putea fi conceput de urgenţă.

Pe de-o parte, este încurajator că oameni ca Sever Voinescu, Monica Macovei ori Cristian Preda au decis să ofere partidului nu doar îngrijorarea lor în legătură cu ce nu merge bine în partid, dar şi curajul de a veni cu soluţii. În ceea ce-l priveşte pe Traian Ungureanu – ziaristul ”independent” ce se afla pe statul de plată al PDL încă înainte de a deveni membru de jure  al partidului – cred că de fiecare dată când va deschide gura, riscă să audă din tabăra celorlalţi ”Ciocu’ mic!” sau  ”Las-o jos că măcăne!”

Pe de altă parte, există şi pericolul de a vedea prelungindu-se discuţii ce nu sunt nimic altceva decât manifestări ale unor idiosincrazii puternice între membrii din tabere diferite. Dacă declaraţiile ce scapă în presă sunt, cu adevărat, de genul ”PD-L să fie fericit că are oameni ca noi” (Monica Macovei) ori ”Unii dintre noii veniţi în partid să nu uite cum au ajuns miniştri” (Vasile Blaga), nu de o reformare a partidului este vorba, ci de încă un episod al ciolaniadei interne de partid. Greu de înfăptuit o reformă serioasă a partidului într-o asemenea atmosferă.

Se discută modificări ale siglei partidului, se regândesc avantajele şi dezavantajele de a face parte din familia popularilor europeni, se propun mecanisme noi atunci când e vorba de luarea unor decizii majore, etc. Totuşi, există două obstacole majore în calea acestui proces de reformare a partidului.

Primul îl constituie fraudarea ultimelor alegeri prezidenţiale; mă refer la singura fraudare ce poate fi probată. Ea nu s-a produs în ziua alegerilor, nu a fost depistabilă în preajma urnelor, nu a fost sesizată nici măcar de vigilenţa cibernetică a  Micului Titulescu. Este vorba de o fraudare la nivel de concept.

Pentru a opune un candidat puternic unui contestat lider de stânga (Mircea Geoană) şi unui incert lider de dreapta (Crin Antonescu), echipe de cosmeticieni ideologici, propagandişti răspopoţi nu o dată, papagali electorali de toate vârstele au construit un Traian Băsescu de dreapta. A fost o fraudă enormă. Alegerile au fost câştigate, dar identitatea de dreapta atârnă acum ca un pietroi de gâtul albatrosului liberalismului românesc

Traian Băsescu este cel mai talentat politician al ultimului deceniu, un om cu calităţi atât de puternice încât reuşeşte să stingă mai mereu imaginea marilor erori pe care le comite. Dar este un om de stânga şi nu se va putea schimba vreodată. Nu e nimic ruşinos să fii de dreapta ori de stânga, dar ce poate deveni stânjenitor este intensificarea cacaofoniei ideologice în care pare a se fi împotmolit România ultimilor două decenii

Traian Băsescu a fost împins de tot felul de celule de ideologi şi ideocraţi din preajmă-i să înveţe pe de rost Catehismul liberalismului şi Crezul unei drepte care îi este profund străină. A fost băgat într-un corset. Şi dacă ştii cât de cât ceva despre Traian Băsescu, este greu să nu înţelegi că într-o bună zi va sparge corsetul în care s-a lăsat zidit ca într-un costum de scafandru: imersiunea a reuşit, alegerile au trecut şi imersatul revine la suprafaţă.

Aşa cum am scris de mai multe ori în ultimii ani, Traian Băsescu ar fi trebuit să devină liderul PSD-ului şi să determine transformarea acestui partid dintr-o ciocoime cu ifose social-democrate dar cu apucături de peşti pirahnia într-un partid cu adevărat social-democrat. Acela ar fi trebuit să fie marele proiect al politicianului de stânga Traian Băsescu. Dacă l-ar fi realizat, ar fi făcut şi pasul de la politician la om politic.

În schimb, s-a preferat extragerea şi grefarea unui număr de liberali nemulţumiţi din PNL pe structurile PD-ului. Sarcina i-a fost încredinţată ”liberalului” Theodor Stolojan şi acesta şi-a îndeplinit-o cu brio. Diferenţa de substanţă politică între cele două proiecte este considerabilă.

Ca şi altădată, o situaţie aparţinând zonei strategicului a fost rezolvată – impropriu dar cu câştig pe scurtă durată – cu o soluţie tactică. De aceea, frământările ce au început în PDL vor trebui să aducă soluţii pentru problemele de ordin strategic. Altfel, soarta acestui construct politic atât de artificial nu va fi una deloc liniştită.

Unii consideră că PDL-ul s-ar confrunta cu o criză de identitate. Fals.

Numai când ai avut cândva o identitate te poţi trezi la un moment dat confruntat cu o asemenea criză. Este o situaţie similară crizei existenţiale dezbătută de un Sartre or Heidegger, criză trivializată prin atribuirea ei unor situaţii ce nu se califică pentru un asemenea statut.

Existenţa vine înaintea cunoaşterii, ne reaminteşe Arun Motianey. De aceea, o criză existenţială poate fi trăită numai de indivizi, niciodată de naţiuni, partide, organizaţii transnaţionale, etc. Toate acestea, continuă Motianey,  sunt pe bună dreptate îngrijorate de supravieţuirea lor în forma lor prezentă, dar nici una din ele nu se va confrunta vreodată cu întrebarea existenţială: pentru ce mă aflu eu aici?

Produs al unui miciurinism ideologic, PDL se poate redefini cu greu şi decantarea erorilor va fi costisitoare din punct de vedere al imaginii publice. Dar, dacă un asemenea proces va fi asumat cu hotărâre şi inteligenţă politică, există şanse ca un proiect politic să arate românilor un chip nou de la care oamenii să nu-şi întoarcă privirea spunând încă o dată cu scârbă: “Dă-i în mă-sa! Aceiaşi găinari!…”

Anunțuri

47 răspunsuri to “MICIURINISM IDEOLOGIC”

  1. Liviu Antonesei Says:

    Daca oamenii din organizatia despre scrii aici ar avea rabdarea sa citeasca cu atentie si cu mintea limpede, ar avea multe de cistigat din aceasta analiza scurta, insa foarte exact. Insa, cum stii, maitre, eu sint destul de pesimist in ce priveste luciditatea si, in general, calitatea clasei noastre politruce. Dar sa nutrim, totusi, un pic de speranta…

    • Dorin Tudoran Says:

      @Liviu Antonesei

      Știu că dânșii sunt foarte ocupați și de citit – cei dintre dânșii care au acest „nărav” – citesc, mai întotdeauna, numai ce scriu… dânșii.

      Datoria noastră este să comitem comentarii. Cât îi ajută voluntariatul nostru ne-electoral pe dânșii, numai dânșii hotărăsc.

      Deci, Maitre, cum speranța moare ultima, cu dânșii-nainte!

  2. niku_elektriku Says:

    traitz !

    ar fi deplasat sa va contrazic un pic ?
    in legatura cu base (da’l in ma’sa, na !)…

    am vaga senzatzie ca nu i se poate aplica asa de usor eticheta de stingist, ca nu prea are datele, nici antecedentele, edificatoare.
    cin’ iesea cu peptu’ gol in fatza cheferistilor revoltatzi in gara de nord, fara badigarji, bagindu’i in ma’sa si pe ei, si chiar linistindu’i, sau cin’ le’o demolat fara mila sandramalele chioshcangiilor ce pusesera stapinire pe bucale, de a caror ura nestavilita n’a scapat nici azi, facind totodata jocurile lantzurilor de hypermarketuri ce d’atunci s’or invirtosat p’aici, astea numa’ atitudini stingiste nu’s.
    sau simplu’ gest de’a se urca in spinarea injinierului electrician de pe vaporu’i, ca nu i’a reparat la timp liftu’, nu poate fi numit ca un procedeu „de stinga”, ci mai curind al unui essploatator de extrema dreapta :-))
    ca sa nu mai vorbim de virtutzile de negustor (blugi, cafea, video-uri, carpetzele) dovedite, cu, sau fara, ajutoru’ gradelor de sub maiou…
    mai vretzi ?
    am si mai serioase !
    ––-
    ma bucur ca va reintilnesc aici…

    • Dorin Tudoran Says:

      @niku_elektriku

      Nu este deloc deplasat să mă contraziceți. Aș spune, însă, că ne-am putea abține de la a băga oamenii în mă-sa pe acest blog.

      Raționamentul dvs. îmi reamintește de cei care cred că democrații americani sunt cu poporul și săraci lipiți (vezi familia Kennedy), în vreme ce republicanii sunt, cu toți, împotriva poporului și putred-de-bogați.

      Numai că eu știu că glumiți.

      Sănătate!

  3. blogideologic Says:

    @ Dorin Tudoran
    Bună ziua ! Cred că domnul care a postat comentariul din februarie 1, 2010 la 23:26, a construit un profil psihologic realist şi veridic al lui T.B. Şi întrucât entropia doar creşte, este imposibilă tranziţia lui T.B. “de la politician la om politic”.

    • Dorin Tudoran Says:

      @blogideologic

      Măcar câteodată nu este… niciodată prea târziu. De ce n-am avea parte şi de surprize plăcute?

  4. v.ernu Says:

    Stimate Dorin Tudoran,

    un text foarte bun… in timp ce citeam m-am intrebat..
    Nu acestea sint cei care erau in Internationala Socialista si brusc au plecat la Populari? Un partidi intreg si-a schimbat culoarea politica intr-un minut si nu a existat o persoana sa zica: fratilor va inteleg dar eu am o animita opinie politica si ideologica… ma retrag… pardon, la revedere… nu a existat asa ceva. deci nu ideologia ii uneste, nu culoarea politica. Asa ca….
    cu respect
    v.ernu

  5. victor L Says:

    Asta mi se pare a fi o acuza total nelalocul ei si nefondata:
    „Varianta ce ar linişti mulţi PDL-işti este greu realizabilă: crearea unei noii comisii prezidenţiale, care să câştige sprijinul parlamentarilor români pentru o modificare a Constituţiei, una care să-i dea şansa lui Trăian Băsescu să mai rămână încă cinci, ba, de ce nu, chiar şapte ani la Cotroceni după 2014.”
    Ma rod, fictionarii au dreptul la existenta.
    Si la suspiciunea (vezi @ Liviu Antonesei) ca unii nu ar sti sa citeasca, ci doar fanii lui Geoana si Crin.

    Dar postarea mi se pare interesanta; in special despre rolul care ar fi trebuit jucat de pirat.
    Reformarea au ba a portocaliilor nu ma intereseaza.
    Sa sa reformeze cind le voi deveni coleg.

    • Dorin Tudoran Says:

      @victor L

      M-aş bucura dacă aţi fi mai atent la proprietatea unor termeni: citatul ales de dvs. nu constituie o „acuzaţie”. Au existat şi vor continua să existe preocupări de felul celei pe care o menţionez.
      A confunda o constatare cu o acuzaţie nu ajută o discuţie să rămână pe făgaşul ei.

      Afirmaţia dvs că în comentariul dlui Antonesei ar exista ideea că numai fanii dlor Geoană şi Antonescu ar şti să citească este nefondată.

      Vă propun, aşadar, să rămânem în limitele bunei-credinţe.

      Cele bune.

  6. Nicolae Prelipceanu Says:

    Ce bine ar fi daca asemenea analize am citi prin ziare si am auzi/vedea la televiziuni! Mi se facuse si mie mila de Cristian Preda cand trebuia, inca inainte de alegeri, sa justifice nejustificabilul din gesturile relativ noilor sai colegi sau sa se confrunte cu insi fara minte si lmbaj compatibile cu ale lui. Dar daca dna macovei zice ce zice, asta e o alta fata a intelectualului, a unora mai ales, convingerea despre inalta lor misiune si valoare. De aici aroganta atator nume ilustre de azi. Asta e drama intelectualului care intra in politica, ma tem ca oriunde, el incepe, vorba ceea, prin a se indoi de toate, in timp ce partidul incepe prin a nu permite indoielile decat in afara lui, inauntru ba. Sau, mai precis, poate, intelectualul, mai ales unul de calibrul lui Cristian Preda, cam vrea sa auda si „altera pars”, in timp ce in partid, stim inca de la cel unic, se cam aude o singura melodie. Vorba lui Sadoveanu: „daca noi am scris asa, inseamna ca asa e bine”. Asta cu privire la „Nicoara Potcoava”, nu la „Mitrea Cocor”…
    Cat despre PDL, sa ma ierti, dar cei care mai spun si azi ca e doar o aripioara din fesene, cu toate caracteristicile acestuia sau, hai, doar cu multe dintre ele, poate ca nu gresesc, oricat de „fumata” ar fi afirmatia asta. Om muri si-om vedea!

  7. Inima-Rea Says:

    În lipsa definirii – măcar circumstanţiale – a Omului de Stînga/Dreapta, „prizonieratul ideologic” al preşedintelui Băsescu e doar o formulă spectaculoasă.
    Ceea ce-mi place tare, aici, este prilejul de a pune întrebarea: Este capabil d-l Băsescu de criză existenţială? Poate fi măcar suspectat de aşa eventualitate?
    Altminteri, mă gîndesc la Napoleon – proportions gardees – în cele două momente „augurale” ale traiectului său istoric: A pus tunurile pe Bastilia şi s-a proclamat împărat. În cazul lui Bonaparte, cred că pot risca afirmaţia că n-a trecut prin vreo criză existenţială.
    Risc mai departe: Generalii sînt iertaţi de aşa ceva. Doar filosofii (şi măgarii) „sînt la mijloc”, sfîşiaţi de nevoia confirmări identităţii. Generalii simt nevoia afirmării acesteia, confirmările lor fiind funcţie de victoriile lor. Cu cît mai numeroase victorii, cu-atît mai multe certitudini.
    Nimic mai diferit de incertitudinea intrinsecă a crizei existenţiale.
    Pînă la urmă, o lume condusă de generali e sortită certitudinii că ambiguitatea supravieţuirii e adevărata criză existenţială.

  8. ANAMORF Says:

    Bună analiza.

    Unicul principiu care ţine la un loc PDL-ul este : Băsescu.

    Când marinelu’ o să-şi facă promisa dispariţie de pe scena politică, atunci portocaliii o să se risipească de parcă nici n-ar fi existat !

  9. ANAMORF Says:

    Bine-analizat.

    Unicul principiu care ţine la un loc PDL-ul este : Băsescu.

    Când marinelu’ o să-şi facă promisa dispariţie de pe scena politică, atunci portocaliii o să se risipească de parcă nici n-ar fi existat !

  10. Dorin Tudoran Says:

    @ANAMORF

    Dacă o reformă autentică reuşeşte în partid, PDL-ul are şanse să nu se dezintegreze atunci când Traian Băsescu nu va mai fi omul-locomotivă de astăzi. Nu-l văd pe Traian Băsescu dispărând de pe scena politică. Cred că spre sfârşitul acestui mandat va începe să îşi deseneze viitorul rol pe scena politică. Un PDL cu adevărat reformat şi capabil să-şi consolideze un loc pe eşichierul politic ar trebui să fie interesat a-l avea aproape pe Traian Băsescu şi după ce acesta nu va mai fi preşedinte.

    • ANAMORF Says:

      Păi tocmai asta e, şi chiar dvs. spuneţi în articol, că n-are cum să se reformeze. N-are de unde !

      E un partid tipic de adunătură, pe care numai un interes temporar o ţine la un loc…

      Iar în privinţa viitorului politic al lui Băsescu eu n-aş paria… Sau nu prea mult !

    • Dorin Tudoran Says:

      Este greu pentru membrii unui partid politic să accepte că tot ce i-a pus împreună are foarte puţin de-a face cu o doctrină politică ori eforturi conjugate de a face bine intereselor generale ale ţării.

      Totuşi, este bine că măcar unii din membrii PDL îşi pun – şi pun –problema unor clarificări necesare. Cât de sincere sunt demersurile fiecăruia dintre ei, cât de multe şanse există ca PDL-ul să încerce să devină cu adevărat viabil (şi multe alte întrebări de acest fel) prin reformă autentică nu vom afla foarte repede. Pe de-o parte, este normal, căci e vorba de inerţii cumulate – inerţii individuale + inerţii ale întregii structuri; pe de altă parte, nu este bine că răspunsul va veni greu, fiindcă timpul nu iartă, chiar dacă poţi să-l păcăleşti, pe scurtă… durată.

      Problema majoră este că pentru mai toate partidele politice de pe această lume important nu pare a fi de ce şi cum există, ci să existe – oricum, dar să existe. Problema celorlalţi – a celor neînregimentaţi într-un partid ori altul – este că astfel de formaţiuni pierd timpul nostru, al tuturor, nu doar timpul lor…

      În sfârşit, Traian Băsescu este un jucător de vocaţie, un om cu foarte multă energie şi, bănuiesc, dup[ un scurt stagiu de odihnă se va întoarce în viaţa politică. Şi-apoi, este un om care ştie câţi duşmani şi-a făcut şi nu îşi poate face nici o iluzie că de ar face prea mulţi paşi înapoi asta nu i-ar calma pe duşmani săi; dimpotrivă, i-ar încuraja să-l hăituiască şi mai vârtos. Dar toate acestea sunt, fireşte, simple supoziţii ale celui ce vă mulţumeşte pentru comentariile postate pe acest blog…

  11. vasgar Says:

    1. si eu sunt mirat ca TRU n-a sarit nici macar de pe blog pentru a discuta platforma si sigla partidului. s-a retras in ceata Albionului…;

    2. nu cred ca se gandeste – serios – cineva la un al treilea mandat Basescu. dar daca da, atunci se deschide o perspectiva frumoasa si pentru prezidentiabila EBA, care va acumula experienta politica si va inregistra „succesuri”.

    totusi, mizez pe bunul-simt si spiritul critic al romanilor-basarabeni, tot mai multi spre sfarsitul mandatului basescian, care nu vor lasa ca lucrurile sa degradeze. asadar, mizati pe noi! 🙂

    • Dorin Tudoran Says:

      @vasgar

      Nu ştiu dacă se mai gândeşte cineva în acest moment la un al treilea mandat pentru Traian Băsescu, dar, până de foarte curând, se pierdea foarte mult timp cu găsirea unor „soluţii” care să ajute la realizarea acestui „obiectiv”.

      Acelaşi timp – investit în a-l ajuta pe Traian Băsescu să gândească un al doilea mandat cu mult mai reuşit decât primul – ar fi fost o investiţie cu mult mai înţeleaptă şi profitabilă pentru România.

  12. virgil Says:

    Domnule Tudoran,
    desii articolul pare ca scris de mine (he he ma laud singur 🙂 ) as avea cateva nuante . Si asa cum spunea Solomon Marcus „nu ca sa critic doar spun”

    1. Traian Băsescu este cel mai talentat politician….
    Depinde de definitia pe care o dati unui politician. Daca rolul unui politician este doar sa stranga voturi spunand ceea ce partea mai needucata a electoratului vrea sa auda atunci da omul este talentat. Insa eu nu am vazut nici un proiect major lansat de Traian Basescu. Condamnarea comunismului avand un frunte un fost ideolog comunist (nu ii neg lui VT cunostiintele in domeniu dar comisia s-a numit condamnarea si nu studierea comunismului) e ca si cand exagerand un pic ai pune un hot sa judece alti hoti. Ceva nu merge in aceasta schema.
    2. Reforma PDL-ului. Eu cred ca dincolo de bunele intentii ale initiatorilor reforma nu este una de substanta. Reforma unui organism social inseamna mai mult decat schimbarea unei sigle , afilieri samd. Inseamna schimbarea mentalitatiilor. Or sincer sa fiu mentalitatea a 99% din PDL (si in aceeasi proportie o gasim si la celelalte 2 mari partide) este cea a ciolanului.
    rezultatul va fi ca si in restul societatii romanesti unde militianul nu a devenit politist doar prin schimbarea titulaturi, unde judecatorul si procurorul nu a devenit magistrat samd. Pentru a reforma trebuie intai sa te debarasezi de elementel murdare din concept. Ori daca in partide incepe o reforma reala raman fara membri.

    Pe de alta parte nu o vad pe Monica Macovei sa treaca peste tarele formatie ei profesionale de fost procuror comunist iar pe Cristian Preda de limitele teoretice ale unui acivist politic chiar erudit in domeniul teoretic.

    • Dorin Tudoran Says:

      @virgil

      Mulţumesc pentru comentariu.

      „Optimismul” dvs. mă face să mă întreb dacă nu ar fi bine să lansez eu însumi un partid intitulat „Partidul Fără Membri” (PFM).

      Pe vremuri a existat o trupă al cărei nume a fost „Formaţia Fără Nume” (FFN) şi nu cânta mai prost ca altele; ba, cânta mai bine ca destul de multe alte trupe ale momentului…

  13. ioan avram Says:

    1.Analiza Dvs . ar trebui citita atent si in castig (cum spunea dl.L.Antonesei) de cei din PDL.
    2. Romania trebuie sa ia in continuare masuri dure, considerate de cei multi, de dreapta de fapt doar necesare. Daca mandatul al doilea a lui T. Basescu va fi unul mult mai reusit decat primul iar PDL sub presiunea organismelor financiare internationale va reusi sa redreseze (cat de cat ) corabia asta numita Romania prin masuri de dreapta atunci vom avea si o masa aplecata spre aceasta doctrina in tara.
    3. Ca sa reuseasca la nivel de tara PDL trebuie sa-si asaneze propriul partid si sa se reformeze. Urgent si fara prea multe fandari gen sigla etc. Evident tot in zona dreptei; ar fi catastrofala acum o schimbare. Problema este daca se vor gasi oameni cu suflu „mesianic ” capabili si dispusi sa o faca.
    3. Reusita lui TB si a PDL ar duce la constructia unei stangi puternice capabila sa ajunga la guverneze .

  14. blogideologic Says:

    Şcoala dâmboviţeană de politicianism fusese blamată de Constantin Rădulescu- Motru (1868 – 1957) în lucrarea ‘Cultura română şi politicianismul’, de la anul 1904. Noua “democraţie” instalată după 1989 a creat condiţiile optime pentru reapariţia germenilor politicianismului dâmboviţean şi înflorirea sa la nivelul pseudo- academic cel mai înalt! Reprezentantul epitomic al noii şcoli dâmboviţene de politicianism este universitarul bucureştean Cristian Preda (născut în 1966). Personajul este găsit de unii a fi atât de tipic pentru o nouă clasă de activişti ideologici universitari din România (Dan Marţian făcea parte din vechea clasă) post revoluţionară, şi care se bucură de un salt atât de incontestabil în stratosferă cu ascensorul social, încât i se dedică un articol întreg pe Wikipedia. Aici găsim scris şi ceva care merită să fie reamintit: “Cristian Preda a fost membru al partidului Comunist Român între anii 1987-1989.” Când toată lumea ştia, la nivelul anului 1987, că regimul comunist se va prăbuşi în scurt timp, să te chemi viitor filosof cu diplomă şi totodată să depui adeziune la un PCR ineluctabil tras de gravitaţia lagărului socialist în mişcarea de free fall mi se pare fie probă de naivitate, fie de avid carierism. Cred că în cazul universitarului Cristian Preda, cea de a doua caracterizare este mai potrivită. Mai departe, articolul din Wikipedia continuă: “După Revoluţie, el nu s-a mai înregimentat în nici un partid. “În Wikipedia ar fi trebuit să urmeze un citat adecvat din opera filosofului şi poetului romantic englez Samuel Taylor Coleridge (1772 –1834) : “Once a Jacobin, always a Jacobin.” Mai aflăm că domnul Cristian Preda a isprăvit specializări la un număr de universităţi prestigioase din Occident. Nu-l fac să transgreseze categoria numită prin cuvântul nou inventat : intelectualimea”. Găsim a fi mai relevantă informaţia privitoare la documentarea ascensiunii lui sociale : “La data de 15 martie 2007, prin decret prezidenţial, Cristian Preda a fost numit în funcţia de consilier prezidenţial.” Am avut dovada prestaţiei sale de consilier prezidenţial, în tenta mediocrităţii intelectuale de un servilism total, pe data de 3 octombrie 2007, într – o dezbatere pe canalul de televiziune Antena 3. Abordarea complexităţii chestiunii a fost contrazisă de domnul consilier prezidenţial Cristian Preda ce a repetat de câteva ori pe un ton de suficienţă peremptorie: “Politica e simplă!” Prima carte îndrumătoare de filosofie politică apărea după căderea Bizanţului şi încerca să facă transparente aspecte bizantine din politica dusă oriunde. Opul fusese scris de Niccolò Machiavelli (1469-1527). Universitarul politolog Cristian Preda îl contrazicea totuşi flagrant pe Machiavelli afirmând pe tonul certitudinii că “Rezolvarea ecuaţiei politice nu este dificilă”. Sancta Simplicitas! Imberbul (comparaţia este numai în raport cu Aristotel!) profesor al Universităţii din Bucureşti, domnul Cristian Preda, aşa crede. Domnul Cristian Preda este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS). Apartenenţa aceasta i-a adus domniei sale incontestabile avantaje: burse şi călătorii de studiu în străinătate, publicarea unor articole în reviste peer reviewed din Occident, într- un cuvânt facilitarea edificării unui foarte impresionant Curriculum Vitae academic adaptat la cerinţele universităţii în viziunea IMPERIULUI. În planul evoluţiei spirituale, apartenenţa la GDS i- a impus un cert blocaj intelectual lui Cristian Preda. Astfel, universitarul Cristian Preda a fost nevoit să adopte şi el abordarea depreciativă faţă de personalitatea şi opera marelui metafizician român din epoca interbelică, Nae Ionescu (1890 – 1940). Or, aceasta se răsfrânge negativ în şansele construcţiei discursului său de cauzalitate de acum. Hilaritatea “prescurtărilor de gândire “ ale lui Cristian Preda este vizibilă şi în presupunerea domniei sale că toţi oamenii îşi construiesc obligatoriu în acelaşi fel discursul de cauzalitate. Or, în secolul XVIII, un reprezentant al Iluminismului scoţian, David Hume, atrăgea atenţia că nu acesta este cazul omului real. Germanul Immanuel Kant a remarcat imediat în textul iluministului scoţian noutatea raţională a legăturii dintre imaginea despre realitate, şi retorica de cauzalitate. Ei bine, şi domnul Nae Ionescu atrăgea atenţia auditoriului intelectual român (în Prelegerile din 1926) asupra viabilităţii acestei probleme perene. Totuşi, profesorul de filosofie Cristian Preda de la Universitatea din Bucureşti nu îi acordă minimum de credit. De aici şi situaţia hilară pe care singur a creat- o : Domnul Cristian Preda crede că poate rezolva uşor ecuaţia politică dacă impune adversarilor să adopte automat propriul său construct simplist al discursului de cauzalitate! O tempora! Unde a dispărut fineţea discuţiilor filosofice din perioada interbelică de la Universitatea din Bucureşti ? Oricum, aceasta nu se regăseşte în abordările “ştiinţifice” şi în textele semnate de Cristian Preda. Profesorul universitar Cristian Preda a îngrijit ediţia volumului de la editura Nemira purtând titlul ‘Scrieri politice’, care cuprinde o duzină , –vreau să spun 12, căci ele nu sunt texte „de duzină”—dintre lucrările filosofului român Constantin Rădulescu- Motru. Titlul evaziv ar fi trebuit însoţit de o sintagmă de caracterizare. Domnul Cristian Preda n-o scrie pentru că nu o găseşte? Se pare că pentru promovarea actuală pe piramida ierarhică este imperios necesar a fi politiceşte corect. Ceea ce Cristian Preda că este cu prisosinţă, când scrie cu maximă virulenţă în prefaţa volumului amintit : “Constantin Rădulescu-Motru face parte din familia spiritelor totalitare româneşti, victime şi călăi ale propriilor ideologii.” Prima lucrare inclusă în această culegere este ‘Cultura română şi politicianismul’ (din 1904). Aici Constantin Rădulescu-Motru are fraza: „Cultura este o condiţiune indispensabilă pentru dezvoltarea popoarelor ieşite din starea de barbarie.”, ce îl răzbună amplu de impoliteţea barbară proferată la adresa lui de către titularul de azi al unei catedre de filosofie de la Universitatea din Bucureşti! Să nu uităm că domnul Rădulescu-Motru este unicul creator de sistem filosofic din cultura română! Filosoful Constantin Rădulescu-Motru reface, pe un parcurs scolastic -anselmic, un postulat absolut quintesenţial pentru o cultură de maximă eficienţă. Este vorba despre principiul identităţii din logică. Descoperim că o poziţie de vîrf în sistemul universitar românesc nu îi descoperă nici rostul, şi nici valoarea pentru cultura română de azi, aflându- se în totală contradicţie cu evaluarea făcută de profesorul Constantin Rădulescu-Motru la anul 1904. Instrumentalismul logic, în care domnul Constantin Rădulescu-Motru a excelat, este esenţial pentru teoreticianul politic.

    • Dorin Tudoran Says:

      @blogideologic

      Când foloseam numele lui Cristian Preda în enumerarea respectivă, nu îmi propuneam să fac, neapărat, judecăţi de valoare. Mai ales nu judecăţi de valoare privind întreaga activitate a unor oameni.

      În ceea ce priveşte Wikipedia, tot ce vă pot spune este că nu ştim niciodată cine este autorul acelor articole de dicţionar electronic. În cazul meu, de pildă, există inexactităţi pe care nu ştiu cine le-a comis. Judec asemenea CV-uri, numai atunci când sunt sigur că ne sunt puse la dispoziţie de persoanele despre care vorbesc asemenea prezentări

  15. virgil Says:

    Domnule Tudoran,

    Ideea este ca am fost si un optimist real care s-a stins ca o lumanare in bataia vantului cand am vazut cati de multi nepoti are domnul Diaconescu si ca un facut (asa se intampla cand e cantitate) foarte „competenti”. Iar dupa anul 2000 m-am gandit serios sa plec din romania si la un moment dat chiar am facut-o.

    Ideea intrari dumneavoastra in politica nu este rea dar din pacate nu va rezolva nimic. Asta deoarece nu cred in teorii misionariste (si nu ca as avea ceva de imputat intrinsec dvs ) iar un partid mai trebuie sa aiba si adepti din randurile oamenilor. Solutia ar fi intrarea unor oameni cu calitati in primul rand morale peste anumite standarde in partidele deja existente dar din pacate vi se v-a intampla si dvs ce i se intampla acu lui Cristian Preda. Asta pentru ca ceea ce in fizica se numeste masa critica iar in politica reprezentativitate si majoritate este cea care decide .

    Deocamdata in Romania este la putere prostia , ipocrizia , manelele si neamul prost. O organizatie politica care incearca sa repare tarele societatii romanesti risca sa intre in anonimat inainte de a iesi de acolo.

    • Dorin Tudoran Says:

      @virgil

      Păcatele mele – glumeam!

      Ideea acelui „Partidul Fără Membrii” ar merita, totuşi, încercată, dacă în momentul înregistrării partidului s-ar putea specifica în documentele necesare „un partid al ironicilor”…

    • virgil Says:

      Domnule Tudoran,

      Eu m-am „prins” ca ati glumit. Ideea era ca eu vad ca situatia in Romania este cu mult mai grava decat o las sa se inteleaga . Comentariul in sine chiar daca parea ca este pentru dumneavoastra il voiam de fapt ca o descrire a „halului” in care valorile au fost rasturnate.

  16. Dorin Tudoran Says:

    @ virgil

    Mi-aţi luat o piatră de pe inimă!

    Da, situaţia în România este extrem de gravă şi puţini dintre noi au curajul (nesăbuinţa?) de a spune că ştiu cu exactitate cum pot fi reparate lucrurile pe care, de 20 de ani, le tot strică unii şi alţii.

    Sigur, doar „certocraţii” sunt siguri că au şi remediul pentru această nefericire…

  17. neamtu tiganu Says:

    Nea Dorine, dupa mintea mea, nasoala mare ie nu ca PDL a fraudat alegerile, dindu-se de dreapta, ci ca a compromis notiunea de „dreapta” asa cum ceausestii au compromis, de ex. notiunea de patriotism. Sunt convins ca o parte din electoratu ametit chiar a crezut si crede ca PDL e de dreapta si va vota si data aviatoare in consecinta.

    M-am uitat pe programu guvernului, mi-a fost greu sa identific ceva masuri de dreapta, marea majoritate sunt de cea mai infecta stinga, sa nu vorbesc de populism. In definitiv se poate considera ca PDL a inventat o noua forma, populismu de dreapta!

    • Dorin Tudoran Says:

      Populismul nu mai este, de multă vreme, o exclusivitate a stângii. Este folosit de toată lumea după cum „o cere situația”.

      Am fost printre cei care, cu mulți ani în urmă, se întrebau în ce situații putea fi considerat Ceuașescu de stânga și când putea fi considerat de dreapta.

      A fost și este Vadim Tudor de stânga ori de dreapta? Dacă este ori nu populist, nu te mai întreb, fiindcă ar fi o întrebare pur retorică.

      Evident, bună parte a electoratului nu mai este interesată dacă o politică este de dreapta ori de stânga. Ce vor oamenii este să vadă că lucrurile merg spre un bine care să fie și al lor, nu doar al celor ce o duc, slavă Domnului, mai mult decât bine.

      Politicienii români post-decembriști și-au clădit strategiile exact pe a) lipsa de interes a multor oameni pentru doctrine, arbori doctrinari, etc. și b) pe folosirea limbajului mixt – olecuță de stângă, olecuță de dreapta, populist cât cuprinde și rudimentar căci este eficient în timpul alegerilor.

      Fă încercarea – când dai prima oară nas în nas cu el – să întrebi un politician român care este diferența între o federație și o confederație și vei vedea în ce „regat” al culturii politice trăiești.

      … Știu, nu locuiești în România.

    • neamtu tiganu Says:

      E adevarat ca populismu e folosit de toata lumea, da populismu de „dreapta” PDList are o perfidie noua, s-a bazat si se bazeaza pe asmutirea diferitelor paturi ale societatii unii impotriva altora. Sa ne amintim, pe rind au fost considerati dusmani ai poporului, profesorii, doctorii, universitatile, bugetarii, pensionarii, militienii, oligarhii, ziaristii, tonomatele, tinichigii, intelectualii (nu toti), specialistii in finante, bancile si poate am uitat pe cineva.

      Era o vorba latineasca, cum draq ii zice, ceva cu dividente.

    • virgil Says:

      Va raspund eu la intrebarea
      „Fă încercarea — când dai prima oară nas în nas cu el – să întrebi un politician român care este diferența între o federație și o confederație și vei vedea în ce “regat” al culturii politice trăiești.”

      REPUBLICA NORVEGIA sau DANEMARCA 🙂

    • Dorin Tudoran Says:

      @virgil

      Mulțumesc. Uitasem… Așa este – Regatul Unit al Republicilor Antile…

  18. neamtu tiganu Says:

    Citeam in EVZ de tinerii selectionati sa studieze in strainatate si pt. care s-au cheltuit 6 mio euroi. Era planuit ca acestia sa intre in administratie. Nicunu nu a reusit. Socante au fost insa comentariile, 90% considerau ca nu merita sa fie angajati.
    Exact pe asta se bazeaza „talentu” politic a lui Basescu, stie ca pt. romani nu exista idoli, nu exista eroi, nu exista meritrocratie. Romanu e in stare sa-si distruga eroii, sa-l faca praf pe Eminescu, pe Hagi, pe Enescu, pe Eliade, pe Goma, pe toti. Capra vecinului.

    Ma uit la nemti, nemtii isi cultiva personalitatile, chiar pe Becker, pe Schumacher, pe Beckenbauer, pe Günther Grass, Otto, Diesel, von Braun, Messerschmidt si pe toti cei care au reusit sa iasa din decor, sa realizeze ceva deosebit, chiar daca multi dintre acestia au si pete. Romanii cauta mai ales petele, nemtii cauta performanta.

  19. Forumul de la Neptun Says:

    MICIURINISMUL ideologic l-as asocia INTEGRARII, iar DIFERENTIERII, cred ca ar trebui sa-i fie asociat BROWNIANISMULUI ideologic. Integrarea si Diferentierea fiind cele doua fete ale unui raport de putere care ar trebui modificat continuu in Romania pentru reasezarea societatii. Pe de alta parte MICIURINISMUL ( cresterea unor “ specii “ controlate ) pare a fi specifc DREPTEI in Romania, tinand cont de puterea in devenire ce are nevoie de “control”, de strategii de integrare, iar BROWNIANISMUL pare a fi specific STANGII in Romania, tinand cont de puterea detinuta, si de interesul de a diferentia la nesfarsit complexitatea pentru ca puterea sa ramana la “ locurili “ ei….RAU este ca in Occident, DREAPTA ( in sens politic mai larg, subsumand si stabilitatea capitalismului ) este brownianista ( din aceleasi considerente ca si in Romania ) iar STANGA ( in sens politic mai larg, subsumand si “nevoia” de schimbare “ ) este miciurinista ( din aceleasi considerente ca in Romania – o alta explicatie a “victoriei” anticomunismului in Romania dupa 20 de ani de la renuntarea la comunism).

    De acord cu Partidul Fara Membrii…Ion Ratiu scria in “Moscova sfideaza lumea” sau “Politica pentru Occident “ ( nu mai verific acum ) ca dupa al II-lea razboi mondial omenirea a castigat certitudinea ( nu a folosit aceasta expresie, dar o adaptez….) ca nu majoritatea trebuie sa decida destinul societatii, ci adevarul, analiza, solutiile exacte, gasite de specialisti, propuse spre adoptare instantelor politice. Dupa ce s-a ajuns pe alocuri in extrema opusa, minoritatile putand adopta, indirect, decizii majore in societati ( readuc in discutie proiectul despre minoritati a lui Sorin Antohi asupra caruia trebuie sa revin ), in urma tensiunilor, “s-au inventat” specialisti de toate nuantele, de extreme, de centru, apolitici, de Polul Nord ca si de Polul Sud . Acum fiind intr-un blocaj perfect… Hans Kelsen, parintele constitutionalismului modern, credea ca doar oamenii neimplicati pot lua decizii in interes general. Constantin Noica vedea ceva asemanator in al sau proiect legat de “Cei 22 “. Nu merge nici cu “22 “ ( nici macar cu revista…- unii spun, “brownianist”, spre mahnirea “minciuristilor”…., ca “Revista 22” vine de la Noica…), nici cu mutanzi….Partidele trebuie sa aiba membrii, dar nu agresati si flagelati de paradigmele grupurilor, natiunilor, carora le apartin. Crizele identitare se pot forma si prin insumari individuale, nu e nevoie ca o caracteristica sa-i fie data exogen unui grup. Cum se pot identifica mai bine CAPSUNARII decat o suma de frustrari infinite individuale legate de grupuri care nu-si reprezinta membrii ci doar status-quo-ul ?

    In popor se spune de intelectuali ca “ atunci cand se duc, parca vin “…Ducandu-se…Cristian Preda, “vine” cu C.R. Motru ( multumiri “@bloguluiideologic” )….Nicolae Bagdasar s-a intalnit cu profesorul CR Motru prin anii ‘50 pe strada, stiind ca acesta se confrunta cu mari dificultati materiale. Avand o discutie ca de la profesor la discipol, Bagdasar face greseala sa-i spuna profesorului ca filozofia sa este idealista. Motru s-a revoltat fata de aceasta apreciere a lui Bagdasar. Citesc acum ca Motru ar face parte din „ familia spiritelor totalitare româneşti, victime şi călăi ale propriilor ideologii ”. Am citit de multe ori fragmente din „Personalismul energetic”, „Cultura romana si politicianismul”, alte opere ale marelui filozof si nu mi-a dat o secunda senzatia ca ideile sale pot fi asociate extremei drepte sau cele stangi, singura situatie care i-ar fi justificat afirmatia lui C.Preda. . M-a impresionat in „Criza umanismului” ca explicatia sa a crizei acestuia tine de faptul ca acesta nu a mers pana la capat, renegandu-si principiile, situatie valabila, in opinia mea, in toate marile sisteme de idei. Chiar daca „ atunci cand pleaca, parca vin „, chiar daca fac grave greseli de sens, intelectualii tot se afla pe directia buna….Chiar si BMW-ul e pe directia capitalista….Sensul insa era celalalt ( la Gabriel Liiceanu cand isi evoca „iubirile” ….). A provoca Stanga, nu inseamna ca esti de Dreapta….

    Prietenii de la Academia Catavencu fac sondaje de piata referitoare la reactia noastra fata de anumite extreme ( sau e o actiune singulara, ratacita, „ nu-i de-a noastra, neaosa, din popor ? „ )…Plecand de la „salvarea” Romaniei prin virtutile genetice ale filonului dacic…., pana la extrema cealalta, „vanzarea de tara”, preiau o „cercetare mai veche” si incearca sa-si dovedeasca maiestria dovedita, in trecut, in primii ani de dupa revolutie. In viitor, o sa aiba parte de multe astfel de „demascari”….daca mijloacele pe care le folosesc acum anuleaza progresul cu care au venit odata, mizand atunci pe scopuri intr-adevar nobile.
    In final, vom posta mereu in interventiile noastre, singulare, pe materialele dvs., aceasta fraza : Cred ca cel mai bine ne defineste motivatia noastra, a “ incertocratilor “ acestui blog, acel titlu al primului dvs. material “ Luxul indiferentei”…Fiind “saraci”, nu ni-l putem permite. De aceea, “fluierand in Biserica certocratiei “, vom folosi primul dvs. material pentru postarea evolutiva a unui PLAN DE SALVARE A INCERTITUDINII. In primele etape, plecand de la cateva simple certitudini : Romania, context global, recuperarea vitalitatii economice a tarii prin recuperarea vitalitatii umane a cetatenilor. Mijlocul folosit ? Intalnirea anuala “Divanurile Tomitane” si comunicarile asociate ei.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Forumul de la Neptun

      Mulțumesc pentru comentariu. Ca de atâtea alte ori – spațiul unui blog este prea mic pentru dezbaterea pe care o propuneți. Asta nu înseamnă că mulți dintre noi nu reflectăm la problemele pe care le menționați.

      „A provoca stânga nu înseamnă că ești de dreapta”…
      Iată un adevăr prea simplu spre a fi acceptat de minți (prea) complicate…

  20. blogideologic Says:

    @ Dorin Tudoran
    Salut ! Bine, fraza care contează: „Instrumentalismul logic, în care domnul Constantin Rădulescu-Motru a excelat, este esenţial pentru teoreticianul politic.”, nu este luată din Wikipedia. Numai bine,

  21. mihai rogobete Says:

    Dacă ideologiile sunt ansambluri de idei, doctrine sau credințe caracteristice unei epoci, unei societăți, unei clase sau unui partid, nu-i firesc, prin încărcătura lor naţionalistă, să traverseze aceeaşi criză?
    Când disociaţia tranşantă stânga/dreapta, care provine de fapt din maniheismul tribalicului „cosangvin/extrasangvin”, nu-i cumva cazul să fie forţat momentul ca intransigenţa polemistă să devină schimb de opinii, pentru a înlocui în mentalitate dualitatea cu diversitatea?
    Cum ireductibilitatea exclude ierarhizarea, (inclusiv egalitatea), nu se instituie normalitate participării paritare a mentalităţilor,(nici inferiori unul altuia, nici superiori, nici egali, Aristotel şi Lao Tse pot fi socotiţi paritari ca performeri ai mentalităţilor ireductibile reprezentate), în schimbul de opinii, indiferent de numărul aparţinătorilor acestora?
    Nu-i aşa că fără aducerea la paritate socială, adică fără dezvoltarea diversificării sociale, democraţia nedezvoltării este o himeră?
    Înclin să cred că mentalităţile devin, în dauna ideologiilor, temeliile vieţii politice.

  22. Florin Iaru Says:

    Problema oricărui partid – subliniez, a oricărui partid in lume – este aceea a accederii la putere şi a păstrării ei. Fiecare ţară are tradiţiile, strategiile şi regiile proprii ale spectacolului. Nu altfel se petrec lucrurile în Marea Britanie sau Brazilia. La noi, cea mai puternică maşinărie de control şi exercitare a puterii e aceea inaugurată şi patentată de FSN: numiri pe criterii politice, în provincie, în posturi de răspundere, presiune pusă pe mass-media, controlul absolut şi discreţionar al fondurilor, manipularea grosolană a salariaţilor care depind hotărîtor de Guvern. Iată că PDL nu face excepţie, ba, se poate spune, poartă cu mîndrie torţa PSD, predată în 2004. Ce cultură ideologică? Ce dreapta? Ce stînga? Exact ca PSD în perioada 2000-20004, nu mişcă nimeni în front. Vă faceţi iluzii că trei floricele vor face primăvară în bătătura partidului. Reformarea lui va avea lo doarc în clipa pierderii alegerilor şi după aia. Abia atunci şi numai atunci. Acum, ce dulce e puterea! Pare veşnică, dacă ne uităm la 2012… Veşnic îmi părea şi Năstase, în 2001…

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Florin Iaru

      Oare de ce îmi vine să zâmbesc?

      Vorba cuiva: „Pe mine nu moartea mă înspăimântă ci eternitatea ei”, sau cam aşa ceva, nu?

      Şi-apoi, fiecare cu iluziile sale – dacă unii înfig pioneze în ocean, ca să prevină un tsunami, alţii încearcă să îngroape veşnicia la „Eternitatea”, cu speranţa că astfel pot păstra o putere sau alta Forever & Ever…

  23. Florin Iaru Says:

    Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei, (Vlăhuţă cel Veşnic)!

    Oricum, bine că au scăpat de marota cu liberalismul. Da, dar ce te faci cu doi foşti preşedinţi liberali? Ei cum or să-şi schimbe părul? Hi hi!

    • Dorin Tudoran Says:

      @ Florin Iaru

      1. Bingo! Mulţam pentru virgula dintre cutremur şi veşnicie.
      2. Nu trebuie să-şi schimbe părul. E suficient să şi-l vopsească.

  24. victor L Says:

    Pentru cei care le stiu pe toate – subliniez, pe toate – recomand :
    Václav Havel – Surprizele istoriei , din Lettre internationale nr. 72.

    • Dorin Tudoran Says:

      @ victor L

      Mulţumim deşi pe blogul acesta nu se prea bulucesc certocraţi. Oricum, o lectură din Havel prinde bine oricând şi ne-certocraţilor!

  25. Radu Humor Says:

    Din pacate de la un om cu eruditia dvs nu numai politica nu m-as fi asteptat la nsite afirmatii atat de transante/categorice precum :
    „Traian Băsescu este cel mai talentat politician al ultimului deceniu, un om cu calităţi atât de puternice încât reuşeşte să stingă mai mereu imaginea marilor erori pe care le comite.”
    Macar de personajul in cauza ar avea puterea sa roseasca la auzul unei asemenea nemeritate aprecieri (stie el de ce 😯 ) venite di partea unui reputat politolog. Se pare insa ca departarea de tara, mai bine zis de vatra ei ( acolo unde se pregatesc „bucatele” puterii), n-are darul de a face analiza mai pertinenta, poate si din cauza inlaturarii unor filtre pe-acolo inutile, dar pe aici neaparat necesare.
    A nu vedea in spatele lui Basescu uriasul sistem ce-l propulseaza, de fiecare data la mustata 🙄
    Nu vi se pare cel putin curios, ca toate alegerile la care a participat au fost castigate in extremis, cu acuzatii clare de fraudare ( una facuta chiar acum, oarecum in premiera de dvs. desi mi se pare cea mai grava si impardonabila moral ).
    Cu alte cuvinte Basescu a fost luat in brate si aruncat in lupta fara a i se cunoaste toate tarele, dar dupa ce a fost impins in fata prin mijloace mai putin ortodoxe, pe care el le stia beneficiind de ele, a fost imposibil a mai fi oprit la urmatoarele demnitati la care s-a cerut .
    Un harsit in astfel de masinatiuni putand oricand sa dezvaluie o multime de nereguli ascunse cu grija de un sistem care numai la onoare si corectitudine nu se gandea.
    Felul in care functioneaza, ca un adevarat monolit partidul pe care-l conduce, demonstreaza odata in plus ca sforile se trag din centre de putere mult suspuse unui lider autoritar cum pare sa fie Basescu.
    Dar el are meritul de a executa intocmai dispozitiile ce-i vin si mai ales impasibilitatea de a nu rosi la numeroasele schimbari de directie si atitudine care i se cer, sau pe care si le creeaza in momente de relativa putere discretionara.
    In realitate este mai putin liber si decat dvs 8)

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: